Control trimestrul 2 si aflarea sexului bebelusului

A venit si timpul pentru controlul de trimestru doi. Nu vreau sa devin maniaca de controale dar vreau sa le fac si la timp. 

Efectiv am trait cu emotii pana la control, imi doream sa aflu sexul bebelusului. Si totusi parca nu mi-am dorit sa il aflu chiar din prima analiza de sange, cand am facut NIPT-ul. Am vrut sa mai traiesc un pic emotia de a nu stii daca este fata sau baiat si sa ii las si pe cei din jur sa ghiceasca.

Si au cam ghicit corect, e fetita! yeyyyyyy. Daca era baiat reactionam la fel. :):)

Din fericire nu au mai gasit hematomul descoperit in trimestrul 1, pe la inceput. Dar din pacate au descoperit un prea frumos fibrom. Pentru mine nu conteaza ca este mic, conteaza ca exista si asta ma supara. Doctorita nu parea deloc ingrijorata. Sunt si eu constienta, acuma nu se mai poate face nimic.

Am studiat un pic despre aceste fibroame in sarcina si in principiu sper sa nu creasca. Altceva nu pot face.

Am avut probleme cu hormonii in principiu de la nastere cred. Mereu am avut acnee, efectiv pana la sarcina aceasta , la 36 de ani, am avut acnee.

La 19 ani vroiam sa ma inscriu la Scoala Superioara de Aviatie Militara si am aflat ca am un nodul in piept si mi-au spus ca este cancer si ca trebuie sa imi taie pieptul. Am cedat psihic dar totusi am crezut cu putere in alegerea mea alimentara, eram vegana deja de cateva luni.

Am descoperit intre timp ca am si ovare polichistice. Mi-au dat progesteron unguent pentru sani. Am trecut pe alimentatie raw vegana organica. Dupa un an de zile aveam deja mai multi noduli in sani si se simteau cum cresteau. Dupa inca un an m-am operat si am scos 4 din 7 noduli. Trei noduli nu i-a gasit medicul si nu a vrut sa taie mai mult in sani. Inainte de aceasta sarcina am avut o sarcina neplanificata pe care efectiv nu am putut sa o tin. Eram ca ori traiesc fara ea ori nu mai traiesc fiindca in 20 de zile m-a distrus. De la data conceptiei in 20 de zile eram distrusa, nu puteam respira si nu dormeam, abia traiam si vroiam sa imi fac o gaura in gat cu cutitul ca sa pot respira. Si dupa 20 de nopti nedormite nu mai rezistam psihic.

Mi-am facut curaj si am sperat ca nu o sa mai am acelasi simptom si acuma.

Per total sunt bine. Ma supara simptomul din gat dar pot sa respir, pot sa mananc. Fac miscare, mananc sanatos si echilibrat. Psihic sunt bine, am si un partener extraordinar. Am dat tot ce am putut mai bun pentru aceasta sarcina. si cumva se pare ca doar o parte din aspecte le putem controla, unele tin pur si simplu de unicitatea fiecarei femei si unicitatea fiecarei sarcini. 

Astept cu nerabdare ecografia morfofetala de trimestrul doi.