-
Povestea începe încă din liceu, în clasa a 12-a, când am terminat școala, și trebuia să ne facem planuri de viață. Eu credeam că la întâlnirea de 10 ani o să mă prezint măritată, cu doi copii. Nu a fost să fie. Nu am întâlnit persoana potrivită, cu care să fac acest pas, și nici eu nu am fost persoana potrivită pentru cineva.
Pe tatăl copilului l-am cunoscut acum 3 ani, vorbim de aproape 4 ani. El la început era într-o relație la distanță, care între timp s-a încheiat din cauza distanței. Văzând cum se comportă cu mine, cât de multă răbdare are, am zis că el o să fie tatăl copiilor mei. Să nu creadă cineva, că-i perfect, că nu este. Nici eu nu sunt. După un an și ceva, am primit un inel de la el. După un timp am încetat să mai folosim metode contraceptive, ne doream un bebeluș. Sau mai mulți. Dar nu deodată. 😊 Cam la un an și ceva, mi-a întârziat menstruația. Eu am zis că sigur vine, a fost o perioadă foarte stresantă, sigur de asta întârzie. Alex, tatăl copilului tot îmi zicea să ne luăm un test de sarcină, eu refuzam pe motiv că sigur nu e bebe, sigur doar întârzie puțin. Am zis că nu se poate acum, că sunt prea multe schimbări, tocmai ne mutasem acasă, din Germania, casa încă nu era gata, să putem sta acolo, nu este momentul potrivit. Oricum nu știu dacă așteptam momentul potrivit, ar fi venit vreodată. După ce am ieșit din 40 de zile, în care nu am avut menstruație, am fost de acord, să ne luăm un test de sarcină. Și a ieșit pozitiv.
Comentarii