Saptamana 40, s-a implinit termenul de gestatie.
La ora 12:00 mi s-a rupt apa, am facut un dus si am plecat la spital impreuna cu sotul meu. Am ajuns acolo am stat putin la coada la camera de garda, apoi am intrat , era de garda un medic rezident care a constatat ca am membranele rupte, mi-a facut internarea si m-a trimis in camera de travaliu.
Peste noapte am stat cu contractii usoare si cu sangerare pana dimineata la ora 7 cand sotul a avut permisiunea sa stea cu mine in sala de travaliu.
La ora 9 a venit dl doctor si vazand gradul de dilatatie care este foarte mic … a propus perfuzia cu oxitocina…care initial am refuzat-o urmand ca la ora 11:00 sa o accept …
La scurt timp s-au instalat contractii din ce in ce mai dureroase si mai greu de sportat , au urmat injectii cu nospa pentru inmuiera colului … care iti dateau o stare de ameteala si greata… plus senzatia de a face nevoile fiziologice.
Cu cat treceau orele cu atat dureriile deveneau din ce in ce mai insuportabile si mai groaznice … dar gradul de dilatatie ramanea acelasi in loc sa avanseze .
Dupa un travaliu de 20 ore mi s-a propus epidurala si sa incerc sa mai rezist, bebelina se agita foarte tare in burtica , pulsul ii crescuse la 194 batai/min , iar durerile erau insuportabile.
In clipa aceea am constientizat ca gradul de dilatatie era 2 cm in 20 ore si nu avem nici o sansa sa nasc natural oricat timp mai stateam, am cerut de urgenta sa ma bage la cezariana .
Mi au facut rahianestezia,in coloana si am simtit o usurare … nu mai simteam contactiile .
In 12 min au scos bebelina … i-am auzit plansul … mi-au pus-o pe piept si cand mi-a auzit vocea s-a linistit imediat . Nu pot sa va descriu in cuvinte ce sentimente puternice am simtit si faptul ca nimic nu se compara in fericirea de a fi mama…. Am uitat de toata suferinta indurata .
Comentarii