-
Am aflat ca sunt însărcinată când când aveam 5 săptămâni și 2 zile. A apărut minunea după atâția ani de așteptare mai exact 7 ani. A fost un proces lung cu multe teste negative ,cu tratamente luate ,cu o sarcina pierdută,cu multe lacrimi și multe speranțe, a fost un copil așteptat și dorit. Am fost extrem de bucuroși, într-o dimineață aveam mare nevoie la toaletă ma durea pe sub burtă, ma luat din somn,de câteva zile ma simțeam diferit ca de obicei și cu toate astea am așteptat sa îmi întârzie menstruația ca să mi se confirme. După 8 zile de întârziere a menstruației cum spuneam în dimineața aceea am mers la toaletă dar ceva ma împins sa iau și un test de sarcina sa îl fac ,l-am făcut și îmi aduc aminte ca nu m-am uitat imediat la el am plecat în dormitor și l-am lăsat acolo după câteva minute mo-qm adus aminte și m-am dus sa îl iau nu am apucat sa îl iau în mana pentru ca,era vizibil 2 liniuțe ,nu mai m-am putut mișcă de emoții de fericire ,îmi curgeau lacrimile continu. Dar totuși am zis sa mai fac unul sa fiu sigura ca nu ma înșel.
Am făcut și al doilea test și a ieșit tot pozitiv,iar apoi am făcut unul digital ca să vad dacă și la acela iese pozitiv sa ma pot bucura pe deplin. Sa confirmat, la amândouă,tremuram....erau emoții, fericire,teama,frică de tot procesul care va urma. M-am calmat am făcut o fotografie și i-am trimis soțului care plecase la serviciu. Ma sunat de îndată ce a văzut fotografia și mi-a spus cu lacrimi în ochi dacă sunt sigură,și i-am răspuns ca da pentru simt ca este ceva în burtica mea. Mi-a spus ca se bucura enorm și la bufnit plânsul,bineînțeles de fericire. A fost o zi minunată. Apoi am trimis fotografia cu testele și familiilor noastre,care sau bucurat enorm,pentru ca așteptau și ei ca minunea sa se producă.
Comentarii