-
De-a lungul copilăriei mele nu am avut niciodata o înclinație spre ciorba de niciun tip, sub nici o forma.
Intr-o zi din senin fara sa vad vreo imagine, un video, sau orice altceva care sa ma ducă cu gandul acolo imi vine senzația de “ as mânca ciorba de burta..” . Ii spun sotului care era acasa si acesta rămâne putin blocat întrebându-ma daca am văzut undeva anume sau daca singur n-am mancat vreodată in copilărie. Răspund ca nu dar vreau sa mananc, azi, acum. Fiind destul de pretențioasa din fire la mancare nu ca sunt gravida ci ca asa m-a crescut mama’ am avut norocul ca unul dintre prietenii apropiați ai sotului care destine un restaurant in ziua aceea sa aibă “ ciroba zilei “ ciroba de burta. Sotul fiind destul de grijului si foarte sceptic din fire nu a fost de acord sa mergem in alta parte decat la acel prieten fiind si prima data cand mancam. Am ajuns, eram așteptata cu oala pe foc, am intrat direct pe la bucatrie.
Am mancat doua portii, dar sa ma fac înțeleasă am mancat doar zeama carnea nici n-am vrut s-o vad. De atunci de fiecaredata cand am ocazia mananc ciorba de burta, adică doar zeama si am devenit un adverat juriu in a juriza restaurantele dupa cum gătesc acest preparat. Ciroba aceasta a fost singura pofta a mea insa constanta si bebelina mea reacționa mereu cand mancam.
Comentarii