-
M-am văzut dintotdeauna mama de băiat. Nu știu de ce. Nu-mi doream neapărat băiat dar asa ma vedeam. Chiar și însărcinată fiind, pana sa aflam sexul bebelușului, eu simțeam ca am băiat. Nu am avut nicio preferință, prioritar pentru noi era sa fie bine, sa se dezvolte cum trebuie, nu am fost nici foarte curioasa sa aflu ce este pentru ca îmi doream doar sa fie bine și pentru ca simțeam ca e băiat. Deja ma gândeam la nume, vroiam ceva cu rezonanță, Vladimir sau Octavian sau Sebastian. Soțul râdea de mine și îmi spunea ca sigur e fetiță. Mi-am dat seama ca el asta își dorește deși de fiecare data când îl întreba cineva, spunea ca nu contează. Dar probabil asa cum eu simțeam ca e băiat, el simtea ca e fetiță și cred ca asta îl făcea sa-si doreasca sa fie fetiță.
Începusem sa ma uit online la hăinuțe de bebeluși, toate sunt superbe. Ma uitam bineînțeles la hăinuțe de băieți și alegeam in gând cam ce as comanda dacă intr-adevăr va fi băiat. Apoi dădeam cu ochii de hăinuțe de fetiță, erau atât de frumoase, cu bentițe și șosetele cu fundițe, deja începusem sa-mi doresc și eu fetiță, sa-mi imaginez cum as imbraca-o în fiecare zi în rochițe și i-as face codite. Începeam apoi sa ma simt vinovată ca îmi doresc fetiță deși eu simteam ca e băiat.
La următorul control ne-a întrebat doamna doctor ce ne dorim. Eu am spus ca nu am preferințe însă simt ca e băiat iar sotul își dorește fetiță. Și surpriză, se pare ca tati a câștigat și vom avea o bebelina. Bineînțeles ca au urmat tone de "ti-am spus eu". Dar nu mai conta nimic, eram atât de fericită și cred ca as fi fost la fel și dacă ne-ar fi spus ca e băiat. Eram liniștită pentru ca dispăruse incertitudinea, nu ma mai simțeam vinovata ca îmi doresc una sau alta. Știam ca va fi fetiță și vedeam numai roz oriunde ma uitam.
Comentarii