-
In prima parte de după-amiază intra in salonul meu o doamna doctor care mă pune la curent cu situația micutei. Fiind născută prematur avea probleme cu respirația datorita unei infecții transmise de la mine dar despre care nu eram la curent. Făcusem analizele culturii de col cu 15 zile înainte și era negativă. Mi s-a explicat că fetița era la terapie intensivă într-un incubator cu oxigen liber și cu terapie cu antibiotic mai precis ampicilină. Când am născut eram bucuroasă crezând că dacă are greutatea mare (2800g) scăpăm de incubator, însă Dumnezeu a avut alte planuri cu noi. Deja eram in crize de plâns ....nu mai înțelegeam nimic. Mergeam la ea la ore fixe și puteam sa o ating printr-o ușița a incubatorului fara sa fie deschis complet. Era alăptată cu lapte praf, cate 5ml la fiecare masă. Mi se părea extrem de puțin. După trei zile în urma analizelor a trebuit să îi schimbe tratamentul cu antibiotice deoarece infecția nu scădea. Pe mine după 3 zile m-au externat și era îngrozitor de urat sa te întorci acasă fără bebe. Nu făceam altceva decât să plâng....și să mă gândesc că o lăsasem acolo singurica. Am mers la ea zilnic chiar daca făceam 40 de km cu mașina până la maternitate. Acasă mă mulgeam cu pompa iar laptele îl congelam și îl duceam la spital. Începuseră să mănânce laptele meu și să reacționeze la tratament încet, încet. In următoarele zile a făcut icter și a urmat tratamentul cu fototerapie. Mi se părea că nu se mai termină problemele și că nu o voi aduce acasă prea repede. Însă în următoarele zile doctorii urmau să mă informeze că mănâncă tot mai bine, ajunsese la 25 ml de lapte, respira singurica iar antibioticul nou își făcea treabă. Inizial avea sonda in buric pentru a fi în permanență hidratata cu glucoza, apoi i-au pus branulă. Situația se îndreaptă iar după 10 zile de terapie intensivă reușim in sfârșit să plecăm acasă împreună. O perioadă grea pentru mine insa am reușit să o depășim cu brio.
Totul e bine când se termină cu bine!
Comentarii