-
Am semnat foarte multe foi,precum ca sunt de acord ca bebe să fie transportat la Iași fara rezervă de oxigen. Cu inima ruptă am semnat foile si am rămas nemișcată. Am cerut să-mi văd copilul înainte de a pleca la Iași, am fost dusă în salon însă l-am văzut doar din ușă. Nu mai stiam ce mai simteam, aveam un amalgam de sentimente. Apoi am fost dusă in salon și am profitat de faptul ca eram singură și am început să plâng cât am putut de mult. M-am rugat foarte mult si am plâns. Apoi o dr a venit si m-a întrebat dacă am nevoie de un psiholog 😕 tot ce aveam nevoie era sa stiu ca bebe era bine. La ora 2 dimineața a fost transferat la Iași iar eu am rămas acolo pentru ca eram lehuza. Dimineața am obținut un număr de la secția neonatologie și am incercat sa aflu cum a ajuns bebe. Însă fără reușita. Uneori nu suna ,alteori nu răspundea iar când răspundea nu știa nimeni nimic. A doua zi din noi am încercat toata dimineata. La amiază am reusit sa dau de un medic rezident care mi-a citit notele din caietul zilnic. A spus că a ajuns cu pielea foarte mahmurata însă nu a avut nevoie de oxigen pe transport și nici la secția de terapie intensivă,ba chiar mănâncă singur. Atât de bucuroasă am fost încât nu-mi venea să cred. După 4 zile m-am cerut acasa. Însă am plecat pe semnătura pentru ca mai aveam de stat o zi. Am ajuns acasă și mi-am pregătit bagajul. Am aranjat camera copilul și în sfârșit mi-am revăzut baiatul cel mare. Dimineața eram toti pregătiți de plecare. Însă am trecut întâi pe la primărie sa scoatem certificatul. Am ajuns la Iași dar si acolo alte probleme neavând locuri pentru însoțitori, asta eram eu pentru copilul meu. Spre seară s-a eliberat un loc într-o rezervă și acolo am gasit o prietena cu care am petrecut următoarele săptămâni. Sa înceapă noua aventură 😊
Comentarii