În spital lucrurile au mers oarecum bine. Trebuia sa stau numai la pat, dimineata si seara sa-mi iau medicamentele, eram vizitata zilnic de doctorita ( lucru surprinzator pentru mine...desi am mai fost internata nu mi se întâmplase ca medicul sa vina zilnic la mine) si eram optimista. La doua zile de la internare am facut ecograf si m-am bucurat tare mult când am aflat ca s-a închis colul, desi hematomul înca era acolo.La trei zile de la internare a venit în salon o noua colega cu probleme destul de mari: era în 26 de saptamâni si avea contractii...trebuia sa stea numai pe spate cu patul ridicat, avea nevoie de ajutor pentru masa, pentru plosca si cei din familie veneau si ei doar o data pe zi, asa ca am încercat sa o ajut cât am putut...dar noaptea era mai greu ca venea personalul mereu la ea si în felul acesta nici eu nu prea ma odihneam si începusem sa ma simt rau. A rezistat in jur de 3 zile apoi într-o noapte s-a simtit foarte rau a început sa aiba contractii din cinci în cinci minute si ulterior au dus-o în sala de nasteri, unde dupa o noapte de chin, dimineata a nascut prin cezariana o fetita de 800 gr. Sper totusi sa-i fi trait fetita...si-o dorea foarte tare si s-a chinuit foarte mult sa aiba acest copil, dupa o alta sarcina pierduta si alte complicatii. Am trait intens starile colegei mele clipa de clipa, am plans cînd ea suferea....si mai ales ultima noapte a fost grea si pt mine chiar daca nu am avut eu acele dureri. Toate aceste lucruri si-au pus amprenta asupra starii mele si dimineata i am zis doctoritei ca as dori sa plec acasa pentru ca eram foarte obosita si dupa ce luam medicamentele aveam ameteli si stari de rau. Sângerarea se împutinase, ultimul ecograf arata ca si hematomul mai scazuse asa ca am plecat acasa, însa cu gîndul la colega mea.....la care ma mai gândesc si acum....
Comentarii