-
La aproape 7 saptamani, cu inima cat un purice , am mers la control , la prima ecografie unde urma sa vad mica bobita care crestea in burtica mea . Cu emotii si teama am pasit in cabinetul doctorului si m-am intins pe masa de control . In timp ce doctorul inspecta totul , timpul parca se dilata . Vedeam ceea ce vedea si el pentru ca aveam un monitor chiar deasupra mea si urmaream cu atentie pasii pe care acesta ii facea . Dupa ce a verificat ovarele , s-a uitat atent si in uter : era prezent sacul gestational . �Cand ati avut ultima menstruatie?� ma intreaba el putin contrariat .I-am raspuns cu vocea gatuita pentru ca simteam in tonul lui ingrijorare . Cauta si masoara timp de 2 minute ; timpul parca se oprise in loc si cu el si inima mea. In cabinet se mai auzea doar respiratia mea intretaiata . � Dupa masuratori si calcul sarcina ar trebui sa aiba 7 saptamani si cateva zile , insa nu se vede prezenta niciunui embrion. Deja ar fi trebuit sa existe si activitate cardiaca insa este de nedetectat� . In momentul ala as fi vrut sa se caste din pamant un hau in care sa intru sa ma ascund. Cum ni se putea intampla asta ? Cum era posibil ? De ce ? El (doctorul) mi-a explicat posibilitatea unei sarcini oprite din evolutie sau a unei sarcini cu ou clar , dar eu nu voiam sa le iau in calcul . Eu stiam ca bebelusul meu este acolo . SIMTEAM asta , iar pe mine simturile nu ma insala . Refuzam vehement ideea pe care tocmai o sadise dr in mintea mea , aceea de a ma programa pentru avort si am hotarat totusi sa mai astepam o saptamana, timp in care se va lamuri situatia. Afara astepta sotul meu cu sufletul la gura. Iesind pe usa simteam ca pasii ma duc cu repeziciune la masina insa nu eram pregatita sa deschid gura, asadar m-am
oprit cu mana pe clanta clinicii si am stat acolo cateva zeci de secunde , timp in care am hotarat sa nu ii spun nimic . La intersectarea privirilor noastre , mi-a inghetat cumva sufletul si mi-am zis ca nu il pot dezamagi pe omul din fata mea �Este totul in regula!� i-am spus si am urcat repede in masina sa nu dau curs unei discutii. �Vreau sa vad ecografia !� ma roaga sotul meu , �Arata-mi punctuletul care imi va spune tata mai tarziu!� Dar punctuletul nostru era de negasit. Ce ii puteam spune , dupa ce luna trecuta ii rupsesem sufletul in doua cand i-am aratat testul negativ , dupa ce fusesem parinti pentru aproape 2 saptamani (poate candva va povestesc si acea experienta). �Nu este acum , dar va fi , nu te ingrijora , totul va fi bine !� accentuand ultimele 4 cuvinte. �Bineinteles ca va fi , Doamne Doamne va fi alaturi de noi!� . In noaptea aceea aproape nu am dormit si a doua zi am hotarat ca nu ii pot ascunde adevarul . Am vazut pe chipul lui o urma de tristete dar i-am promis ca totul va fi bine , ca isi va tine dupa 8 luni minunea in brate . Am insistat chiar . Eu SIMTEAM asta !
Comentarii