211 raspunsuri la acest subiect

[Andrada]

" Procesul de crestere a progeniturilor are doua faze distincte - una timpurie, interiorizata si una tirzie exteriorizata. Amindoua sint de importantza vitala si putem invata mult despre ele din comportamentul maimutzelor. In prima faza puiul este iubit, recompensat si protejat de mama. Ajunge la intelegerea securitatii. In faza ulterioara el este incurajat sa se aventureze mai mult in afara, sa aiba contacte sociale cu altii de virsta sa. Mama devine mai putin iubitoare si isi limiteaza manifestarile protectoare la momentele de panica sau alarma serioasa, cind pericole din exterior ameninta colonia. Ea isi poate acum efectiv pedepsi progenitura daca persista in a i se agatza de par in absentza unor motive serioase de panica. Puiul ajunge acum la intelegerea si acceptarea independentzei sale in formare. Situatia trebuie sa fie in esenta, aceeasi pentru progeniturile speciei noastre. Daca oricare din aceste doua faze de baza este condusa gresit de catre parinti, copilul va avea probleme serioase mai tirziu in viatza. Daca n-a avut parte de faza primara dar a fost corespunzator de activ in faza independentei, ii va fi destul de usor sa aiba noi contacte sociale, dar va fi incapabil sa le mentina sau sa le adinceasca in mod real. Daca s-a bucurat de o securitate deosebita in faza primara, dar a fost hiperprotejat ulterior, ii va fi extrem de dificil sa aiba contacte noi cu adultii si va tinde sa se agate cu disperare de cele vechi" Maimutza Goala Desmond Morris L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Mirunda]

Draga Andrada, este foarte interesant primul tau citat, iar ceeace mi-am ales eu ca zicala favorita, exprima in putine acelasi lucru...un fapt extrem de important, pe care ar fi bine sa ni-l insusim cat mai multi parinti... Mirunda "Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

[papadie]

"[...] Pentru suflet e încercarea supremä. Încätusat complet în coaja materialä, trebuie sä-si recucereascä anevoie cunostinta de sine, sä urmeze supus legile vietii materiale. Mereu treazä stäruie doar trebuinta de a-si gäsi perechea lui de echilibru. Bärbatul si femeia se cauä în välmäsagul imens al vietii opmenesti. Un bärbat din milioanele de bärbati doreste pe o singurä femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cäutarea reciprocä, inconstientä si irezistibilä, e însäsi rostul vietii omului. Pentru a înlesni cäutarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spiritualä. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii träieste în om. Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie sä alcätuiascä suprema preocupare a sufletului omenesc. Färä de ele omul nici n-ar putea exista!" ("Adam si Eva"- Liviu Rebreanu) "În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

[Andrada]

Cine se pricepe sa mearga in tarina urme nu lasa; Cine se pricepe la vorbe graieste fara cusur; Cine se pricepe la socoteli de abac nu are nevoie; Cine se pricepe sa-ncuie nu are nici broasca nici lacat dar poarta n-o poate nimeni deschide; Cine se pricepe sa lege nu are nici sfoara nici noduri dar legatura n-o poate nimeni desface. Prin urmare Inteleptul se pricepe mereu sa-i salveze pe oameni si niciodata nu-i paraseste se pricepe mereu sa salveze lucrurile si niciodata nu le paraseste. Aceasta se cheama "pastrarea Luminii" Astfel cel bun este invatatorul celui rau iar cel rau este material pentru cel bun. Cine nu-si pretuieste invatatorul si nu-si iubeste materialul chiar stiutor este pierdut. Aceasta se cheama "esenta ascunsului" Lao zi L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Tia]

"Dacã Dumnezeu ar uita pentru o clipã cã nu sunt decât o pãpusã de cârpã si mi-ar oferi în dar o bucãticã de viatã, probabil cã n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor mãrunte, dar nu pentru ce valoreazã ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnificã. As dormi mai putin si as încerca sã visez mai mult, de-abia acum înteleg cã pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de luminã. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as rãmâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolatã! Dacã Dumnezeu m-ar omeni cu o fãrâmã de viatã, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, dacã eu as avea o inimã, mi-as scrie ura pe un cub de gheatã si as astepta ca soarele sã-l topeascã. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenadã de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sã pot simti durerea spinilor si sãrutul de culoarea cãrnii al petalelor proaspete. Doamne, dacã as putea primi o fãrâmã de viatã... N-as lãsa sã treacã nici mãcar o zi fãrã sã le spun oamenilor ce iubesc, cã îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare bãrbat cã la ei tin cel mai mult si as trãi îndrãgostit de iubire. Bãrbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred cã nu trebuie sã se mai îndrãgosteascã atunci când îmbãtrânesc, fãrã sã stie cã ei îmbãtrânesc tocmai pentru cã înceteazã a se mai îndrãgosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lãsa sa învete singur a zbura. Pe cei bãtrâni i-as învãta cã moartea nu vine o data cu vârsta, ci o datã cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri... Am învãtat cã toatã lumea vrea sã trãiascã pe vârful unui munte, fãrã sã stie cã adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învãtat cã ori de câte ori un nou-nãscut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oarã, degetul mare al tatãlui sãu, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învãtat cã doar un om are dreptul sã se mire când vede un om cãzut, dar de fapt ar trebui sã întindã mâna sã-l ajute sã se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sã le învãt de la voi, desi, realmente, multe nu mi mai vor servi la nimic, fiindcã atunci când mã vor pune la pãstrare în acea cutie eu voi fi murit deja." MARQUEZ

[Violeta]

Mereu ne nastem sub un semn gresit, iar ca sa ramanem pe lumea asta in mod demn, inseamna sa ne corectam zi de zi propriul horoscop." (Umberto Eco, Pendulul lui Foucault) Cu drag, Violeta

[tora97]

DESIDERATA” Mergi linistit prin mijlocul zgomotului si agitatiei, si aminteste-ti de pacea pe care ti-o da tacerea. Pe cat se poate, fara sa te dai batut, traieste in buna intelegere cu toti oamenii. Spune-ti adevarul in mod clar si linistit; si asculta-i si pe ceilalti, chiar si pe cei mai simpli si necunoscatori, pentru ca si ei isi au povestea lor. Evita persoanele galagioase si agresive, care iti tulbura cugetul. Daca te compari cu altii, s-ar putea sa devii ingamfat si plin de amaraciune; pentru ca intotdeauna vor exista persoane mai presus si mai prejos decat tine. Bucura-te de realizarile si de planurile tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta , oricat de umila ar fi aceasta, pentru ca este o adevarata comoara in timpurile schimbatoare. Fii prudent in afacerile tale, pentru ca lumea este plina de inselaciune; nu lasa insa ca acest lucru sa te orbeasca intr-atat incat sa nu vezi virtutile care exista; multe persoane se straduiesc sa atinga idealuri inalte, si peste tot viata este plina de eroism. Fii tu insuti. Si mai ales nu fii fals in iubire, dar nici cinic; pentru ca in fata uscaciunii si dezamagirii, ea este perena, la fel ca iarba. Invata sa accepti de bunavoie trecerea timpului, renuntand cu gratie la lucrurile tineretii. Intareste-ti cugetul, ca sa te pazeasca in vreme de necaz neasteptat; insa nu-ti face tot felul de ganduri negre. De multe ori frica se naste din pricina oboselii si singuratatii. Impune-ti o disciplina riguroasa de viata, insa fii bun cu tine insuti. Esti un copil al Universului, nu mai prejos decat copacii si stelele; ai dreptul sa fii aici. Si chiar daca iti dai seama sau nu, fara indoiala Universul se desfasoara asa cum trebuie. De aceea traieste in pace cu Divinitatea, oricum O concepi tu a fi, si oricare ar fi aspiratiile si incercarile care iti calauzesc sufletul prin confuzia si zgomotul vietii. Cu toata nestatornicia, chinul si visele sale destramate, aceasta lume este totusi frumoasa. Ai grija! Straduieste-te sa fii fericit! Document gasit in vechea biserica Sf.Paul din Baltimore, si datat 1692.

[lu.more]

"Intre ce gandesc, ce vreau sa spun, ce cred ca spun, ce spun, ce vreti voi sa auziti, ce auziti, ce credeti ca intelegeti, ce vreti sa intelegeti si ce intelegeti de fapt, exista cel putin 9 posibilitati sa nu ne intelegem." (Bernard Werber) Si ne mai miram ca discutam in contradictoriu cateodata !!!

[Leah]

Alchimistul lua o carte pe care o adusese cineva din caravana. Volumul nu avea coperta, dar el reusi sa-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce rasfoia paginile, dadu peste o povestire depre Narcis. Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, un tinar frumos care se ducea zilnic sa-si contemple propria frumuseþe intr-un lac. Era atat de fascinat de sine, incit intr-o buna zi a cazut în lac si s-a inecat. In locul acela a rasarit o floare careia i s-a spus narcisa. Dar nu asa isi încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca, atunci cînd a murit Narcis, au venit Oreadele – zeitze ale padurii – si au gasit lacul transformat, dintr-un lac cu apa dulce, intr-un ulcior cu lacrimi sarate. - De ce plingi? au întrebat Oreadele. - Il pling pe Narcis, a murmurat lacul. - Ah, nu-i de mirare ca plingi dupa Narcis, au continuat ele. In fond, desi noi alergam mereu pe urmele lui prin padure, tu erai singurul care-i putea contempla frumusetzea de aproape. - Narcis era frumos? - Cine ar putea s-o stie mai bine ca tine? au raspuns, surprinse, Oreadele. De fapt, de pe malurile tale se apleca el in fiecare zi. Lacul a tãcut un timp. In cele din urmã spuse: - Il pling pe Narcis, dar nu mi-am dat niciodatã seama ca Narcis era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca atunci cand se apleca deasupra apelor mele puteam sa vad, oglindita in adancul ochilor lui, propria-mi frumusete.(Paulo Coelho, Alchimistul)

[Leah]

“Maktub” înseamnã “Asa a fost scris.” Arabii cred cã “asa a fost scris” nu ar fi o traducere prea bunã, pentru cã, desi totul deja a fost scris, Dumnezeu are compasiune si a scris totul doar pentru a ne ajuta. Cãlãtorul este la New York. Este în întîrziere la o întîlnire, si cînd pleacã de la hotel îsi dã seama cã masina sa a fost mutatã de politie. Ajunge tîrziu la întîlnire, prînzul dureazã mai mult decît ar fi fost necesar, si el se gîndeste la amenda pe care trebuie sã o plãteascã. O sã fie o avere. Pe neasteptate, îsi aminteste de bancnota pe care o gãsise pe stradã cu o zi în urmã, si vede o oarecare ciudatã legãturã cu ce i se întîmplase dimineatã. “Cine stie, poate cã am gãsit banii aceia înainte ca persoana care ar fi trebuit sã-i gãseascã sã fi avut posibilitatea. Poate am mutat bancnota din calea cuiva care într-adevãr avea nevoie. Cine stie dacã nu am intervenit în ce a fost scris! Simte nevoia sã se elibereze de bancnotã, si în acel moment vede un cersetor asezat pe trotuar. Îi dã rapid bancnota, si simte cã a readus un echilibru lucrurilor. “Asteaptã o clipã,” spune cersetorul. “Nu caut ajutor. Eu sînt poet si vreau sã-ti citesc o poezie în schimb.” “ .....mda, alege una scurtã, pentru cã mã grãbesc”. Cersetorul rãspunde “dacã esti încã viu, este pentru cã nu ai ajuns încã acolo unde ar trebui sã fii.”(Paulo Coelho, Maktub)