Sper sa nu provoc discutii in contradictoriu, nu vreau sa supar pe nimeni.
Va intreb insa, dragi parinti, cand credeti voi ca devine patologica iubirea pentru animale in general, pentru caini in special?
Teoria mea este urmatoarea - persoanele care au avut mari deceptii in viata, care au fost dezamagite profund de oameni, care se simt mult prea singure, care nu au familie sau copii, isi revarsa toate sentimentele frumoase asupra animalelor. Oamenii sunt perceputi de catre acestea drept un rau necesar, alaturi de care sunt obligate sa traiasca.Pentru ei lumea este impartita in doua - caini si oameni!
Animalele, insa, (cred aceste persoane hiper-ultra-super-extra iubitoare de patrupede) sunt niste suflete nevinovate, care au dreptul sa faca orice...sunt animale, nu?Nu au creier dezvoltat precum oamenii! asa ca...sa le lasam sa ne manance de vii, pe noi si pe copiii nostri, sa le ascultam urletele nocturne, sa ii ocolim cand ii vedem in haita!
Va scriu aceste randuri intr-o stare de...mirare si dezamagire.Tocmai ce am dat share pe Fb la o poza cu un copil muscat de caini, si am primit comentarii de genul "rusine sa iti fie, nu cainii sunt de vina, ci parintii care nu si-au supravegheat copiii!".
P.S Nu departe de acum cateva zile, daca nu aveam stapanire de sine sa-mi imping copilul, aceasta ar fi fost muscat de un caine, care s-a repezit la mana lui sa-i ia biscuitii!Si era langa mine, nu lasat nesupravegheat pe un loc viran!