...si eu te iubesc mami!

E o poveste obisnuita, povestea a milioane de mame... Este povestea celor doua minuni ale mele si incepea asa .

Povestea a continuat si la cateva zile s-a nascut Ioana. Zilele astea a implinit 2 ani si acesta este cadoul meu pentru ea si pentru surioara ei.

Sarcina a debutat la fel de in forta ca si „sora ei”...In uterul cu doua camarute bebe s-a gandit sa nu se aseze in camaruta care fusese ocupata de surioara ei...a incercat cealalta camera cu vedere spre dreapta, la fel de micuta si de calduroasa. Pe la 8 saptamani sangerari si o punga de pastile cu care m-am imprietenit mai mult decat mi-as fi dorit. De pe la cinci luni dormeam sprijinita pe 5 perne si cu frica rupturii uterine...

De data asta am functionat pe principiul „daca a mers o data merge si a doua oara” asa ca m-am dus la servici pana in luna a noua. Mi-am luat un rest de concediu de odihna o saptamana inainte de nastere....Concediu a fost, odihna mai putin pentru ca Maria nu avea buton de micsorat intensitatea de functionare.

Deja stiam la ce sa ma astept, recunosteam contractiile de care am avut si de data asta parte din plin toata sarcina, durerile de oase pe care pana sa raman insarcinata nici nu stiam ca le am. Cu lipsa de somn eram prietena, ma gandeam ca o sa am continuitate pentru ca de cand se nascuse Maria nu mai avusesem parte de o noapte intreaga de somn. Si nu aveam voie sa ma plang pentru ca Maria se speria daca o vedea pe mami incruntata.

Doctorul repeta delirant la fiecare intalnire „Nu mai manca! Bea apa cand iti e foame!”...Numai din respect pentru varsta lui ma obtineam sa nu ii raspund flegmatic „da da, bine bine, asa sa faci tu cand o sa fii gravid!”. [:D]

[:D]

De data asta luasem cam 32 de kilograme, aveam vreo 5 amintire de la Maria...ma cam rostogoleam prin casa dar nu ma deranja prea tare... [:D]

Insa faptul ca imi ramaneau minute in sir gauri in picioare daca apasam mai tare si avem niste dureri crancene de glezne, da...

Astazi am 10 kilograme in plus si mii de amintiri frumoase. Deoarece vin la pachet nu regret achizitionarea niciunui gram din ele (dar recunosc ca in secret mi-am propus sa injumatatesc kilogramele suplimentare...candva... [:D]

)

Imi propusesem de cateva luni sa nasc pe 20 aprilie. Ma gandeam ca e o zi frumoasa, un numar rotund si mai ales ca e vineri si nu o sa fie aglomeatie... [:D]

Ii spuneam doctorului la fiecare intalnire, el zambea si imi spunea invariabil...”mai vedem...”

Ultima saptamana a fost tot cu consultatii ginecologice prin telefon... „cum e?!” „e bine” „te doare?!” „nu mai mult ca de obicei” ...Oricum preferam asta controlului pe bune. [:D]

Dupa ce l-am tocat toata saptamana la cap m-a chemat la spital vineri, 20 aprilie, cu amendamentul ca daca totul e in parametrii normali ma trimite acasa cu foaia de internare facuta si ma opereza luni. Sotul mi-a zis inainte sa iesim pe usa „eu fara copil nu te mai primesc acasa! Vrei sa te apuce nascarea in weekend!?” [:D]

. Nu i-am amintit ca intamplator femeile nasc si in weekend si o fac la fel de bine... [:D]

La spital am plecat pe la 6 ca sa nu apucam aglomeratia. Am ajuns in timp record, camera de garda mi se parea ca arata deplorabil fata de nasterea precedenta. M-am schimbat in camasa de noapte... cu sosete si pantofi aratam la fel de bine ca un hipopotam in tutu de balerina [:D]

. Dar eram incantata de burta mea si de fiecare din kilogramele mele....

Doctorul tanar care era la primire parea adormit. In momentul in care m-am asezat pe masa s-a intarit burta asa de tare ca se distingeau nu numai capul si fundul copilului, dar si genunchii si pumnii...S-a trezit brusc, a iesit val vartej iar eu m-am speriat nestiind despre ce e vorba.... eram obisnuita cu contractiile astea, nu degeaba dormisem in fund atatea luni. L-am auzit strigand pe hol...”veniti sa vedeti un transversal perfect” ... [:D]

[:D]daca nu m-ar fi durut asa de tare probabil as fi ras...caz de studiu la rezidentii de la ginecologie si nu numai, halal sa-mi fie!

Ma interneaza, vorbesc cu doctorul la telefon, el intra intr-o cezariana si eu iar raman pe un hol gri si intunecat sa astept sa se elibereze un loc. Coada mare la cezariene, intr-o rezerva de 2 locuri sunt inghesuite 4 paturi. Eu raman pe hol, n-am loc, nu sunt o urgenta.

„John, hai neica acasa ca e coada mare acilea, cel putin stam comod pe canapea” „Stai acolo si taci, eu fara copil nu te iau acasa!” [:D]

[:D]

Atentionez cu 50 de lei o asistenta care pare mai importanta, poate-mi gaseste un loc. E mult mai bine in fund decat culcata, dar ma trage curentul pe sub camasa de noapte subtirica si nu vreau sa ma apuce stranuturile dupa operatie...nimic nu e mai rau decat sa stranuti dupa ce ai fost operata de cezariana...simti ca-ti ies firele prin ochi!!! [:D]

Pe la 9 iese doctorul din prima operatie...”ce faci?!” ” Multumesc bine, ma distrez!” „Vedem ce face copilul si poate asteptam pana luni...”. Miercuri pleaca la o conferinta, ar avea timp sa ma si externeze dar se simte incoltit, daca nu m-ar fi stiut cu bube in cap sunt sigura ca nici nu m-ar fi chemat astazi. Ii zic lui John ca poate plecam acasa....”de ce nu i-ai dat plicul?! Vrei sa te trimita acasa?!” „sincer....!? DA!” [:D]

Chiar si sariturile Mariei in carca mea de-mi ies ochii din cap ca la melc mi se par o alternativa placuta statului pe holuri in asteptare.

Pe la 9 si un sfert apare un rezident si incepe hora. Ma baga intr-un salon, ma aseaza pe pat...Surpriza, contractie....El incepe sa se agite, eu incerc sa-l linistesc „nu va ingrijorati, mi se intampla tot timpul acasa...!” [:D]

[:D]

Vine cu o siringa mare, un ac imens si imi zice ca imi face niste calmante....”daca imi spuneti ce e in siringa va spun daca au efect!” [:D]

. Ca sa nu se puna cu nebuna imi spune...eu ii spun ca mi le face degeaba pentru ca eu iau d’astea ca pe bomboane dimineata si nu au efect. Nu ma crede pe cuvant si ma inteapa....se uita siderat la burta mea contractata cateva minute si ma tine de vorba dupa care iese in tromba. I-am explicat ca are mai mult efect daca ma ridic pur si simplu si ma mangai pe burta, dar daca nu era in manual... [:D]

[:D]

Dupa un sfert de ora apare alt rezident...ii recunoscusem pe amandoi de la precedenta nastere. Are o siringa in mana...tot mare...am o vaga banuiala ca inauntru e acelasi cocktail...il intreb, imi confirma...Incerc sa il iau cu binisorul si sa-l conving ca nu are efect. [:D]

Nici el nu ma crede pe cuvant si ma inteapa. Pana pe la 10 vin alternativ la interval de cateva minute, pipaie, constata, pleaca. Apare si doctorul tocmai iesit din a doua operatie, se incrunta la bebe, bebe o tine pe a ei... [:D]

Voiam sa-i spun ca am incercat si eu schema asta si nu tzine, dar ma gandesc sa nu sar calul. Ii dau plicul cu mana tremuranda, parca as fi riscat sa mai stau un weekend acasa dar am vaga banuiala ca acum nu ma mai lasa ei sa plec. [:D]

Imi zice ca vorbeste la ecografie si vine sa ma ia sa vedem „ ce face copilul”. Sa inteleg ca s-a speriat un pic?! Burta arata cam ca in filmele cu extraterestri dar eu eram obisnuita cu asta.

Din cand in cand mai intra cate o asistenta care ma indeamna sa ma asez comod in pat. Incerc sa le explic ca mi-e mai bine in fund, bebe e mai cooperanta asa...Se uita chioras la mine asa ca nu mai insist.

Pe la 10.15 coboram incolonati spre ecografie. Inainte sa intram doctorul imi sopteste incet „asteapta-ma putin si pregateste-i ceva doctorei” . Hai ca esti simpatic zic in gand si astept sprijinita de un zid. [:D]

Coada mare, boli sunt multe...doctorul meu are „ nume” asa ca intru prima...”Succes, imi dai telefon dupa ce termini” si pleaca. Intuneric bezna in cabinet, pipai un buzunar si bag banii in el, ma asez pe un pat si incepe sa faca ecografia....incep sa respir greu, bebe nu e de acord cu mine si incepe sa dea din picioare....contractii....

„ Stai linistita„ zice doctorita „nu-mi ziceti mie, ziceti-i bebelusului!” [:D]