Nuka e om

Nuka e om

Deschis de

sofia_misicu

, iun 14 2007 15:16

O constatare relativ absurda insa relevanta pentru mine. Dupa 1 an si 7 luni de convietuire cu aceasta vietate, am inceput sa sesizez micile schimbari subtile care au loc de pe o zi pe alta. Acum cateva luni spunea cam aceleasi cuvinte ca acum insa le spunea ca un papagal, doar pentru ca ii placea sa le auda. Apa! Uite! Mama! Acum exista un context, un mesaj ascuns pe care chiar vrea sa il transmita. Mergem pe strada si imi amortesc urechile de chiotele acestei mogaldeti. Absolut tot ce vede merita comentat. Asadar, din momentul in care afla ca va fi scoasa la plimbare, incepe sa turuie ca o moara stricata. Isi ia papucii in mana si se posteaza in fata usii: PA!PA!PA!. Cand vede ca mama isi pierde timpul cu lucruri neimportante precum imbracatul, stinsul aragazului sau mai stiu eu ce, Nuka vine si o trage de atentie cu un ton jignit si afectat:"PA!Pa!'Ca sa convinga audienta, o aduce si pe Nana in discutie- Nana fiind prietenul ei cel mai bun Stefan. Cu chiu cu vai, mama binevoieste sa isi termine ritualul de plecare si se deschide usa spre lumea cea mare si plina de minuni. Nuka da buzna pe scara ca impinsa de o forta uriasa. Nerabdarea ei atinge apogeul cand observa ca mama indrazneste sa mai inchida si usa. "PAaaaaaaaaaaaa! Nanaaaaaaaaaaa! Hammmmmmm! DUDUDUDUDUDUDUDU!. Cand vine vorba de plimbare, nu mai conteaza cum ajunge jos, asa ca e dispusa sa isi rupa si gatul pe scari, iar mama abia isi tine comoara de manute in timp ce ea sare cate doua scari deodata. Ajunse jos, mama cu trei ani mai batrana, trecem pe modul plimbare. Nuka cere cu delicatete sa fie tinuta de mana :mama ot, blifhkjjkbkaj mama, mama;klkhnhnsl. Si purced. Cu o mana inclestata in palma mamei se simte regina orasului, asa ca isi permite sa isi foloseasca cealalta manuta ca sa isi comenteze supusii: "Uite dudu (masina), uite ham, ute, ute, dudududu, mamamamamamamamamamam, dudududududu, uuuuuuuu. Face cu mana la vecinii iesiti alarmati la balcoane sa isi salute regina. Le face pa timp de trei cvartale, sa nu cumva sa se simta ignorati. Se opreste la fiecare pubela si ii face inspectia, explicandu-i lui mama minunea care este acest fenomen al gunoiului. Ii explica dand din cap ca un caine plantat pe luneta masini, care se misca in ritmul trepidatiolor autovehiculului. Nuka adopta un ton foarte serios, ca un expert in domeniu. Se pleaca mai departe numai dupa insistentele mamei. Ajungem la bulivard unde se desfasoara alta minune a tehnologiei moderne; autobuzul. Trecerea unui autobuz e un alt prilej de sarbatoare. "Uiteeeeeeeee" Brmmmmm" DUDUDUDUUDUDUDUDUDU" Daca se intample sa intalnim un Logan argintiu, se opreste in dreptul usii asteptand sa i se deschida: "tata! dudududu! tata!" si nu pleaca pana nu i se explica ca loganul in cauza nu este al lui tata.

Si tot asa, din pubela in logan in autobuz ajungem si in parc. Mama e deja obosita insa Nuka abia s=a incalzit. Stie exact unde tre sa ajunga: la nisip, asa ca ne facem drum printre copaci (deh, aleea e prea departe) si ne atingem obiectivul. In acel moment, mama nu mai are nici o importanta. Cordonul ombilical se rupe, iar mica creatura devine independenta. Locul de joaca e un fel de comunism in miniatura. Toate jucariile sunte teoretic comune, insa practic, pune mana pe ele cine are mai multa forta. Pe Nuka nu o intereseaza jucariile, o intereseaza sa stea langa copii. I-ar manca daca ar putea, asa de mult ii iubeste. Iar daca o mai si alearga sau o lovesc, ii adora. Asa se face ca Nuka e vesnic pe jos, aruncata cu violenta de catre vreun copil mai cu "energie". Nuka insa nu protesteaza, chiar daca e plina de sange. Nu zice nici pas. Se ridica, intai cu fundul in sus, apoi cu trunchiul si fuge inspre un alt atac inevitabil. Cel mai mult ii place sa ii astepte la baza toboganului. Ideea ca dintr-un tub se materializeaza copii o fascineaza. Se posteaza la gura toboganului si ii striga. PRobabil ca ecoul declanseaza nasterea subita, geneza de omuleti chiuitori. Si atunci rade. I se lateste figura si ies la iveala cei cinci dintisori raspanditi prin toata gura. Un ras balsamic, care vindeca si lepra. Un ras care, atunci cand se opreste, ai impresia ca se face intuneric si ca ai face orice numai sa il starnesti din nou. Si nici nu este atat de greu, pentru ca atunci cand esti Nuka si ai 1 an si 7 luni, intreaga lume e un pretext de veselie. Inclusiv mama care, in ciuda celor 25 de ani ai ei, sta si baloseste cu zgomote obscene in vazul tuturor.

In cazul in care Nuka ia o tranta mai serioasa, se pune pe plans. Chiar si plansul e o minune pentru sufletul mamei. In acel moment, Nuka are nevoie de mama ei, se lipeste de ea si ii urla in ureche. E un sentiment pe care nimic nu il poate egala: cineva are nevoie de tine si numai de tine, ca si cum intreaga soarta a lumii ar depinde in acel moment de persoana ta. Din cauza asta, mama nu e prea simpatizata la locul de joaca, pentru ca in timp ce plodu urla din toti rarunchii, mama are un zambet tamp pe fata. Dar nu-i nimic. Plansul de Nuka e rar si scurt, asa ca mama are dreptul sa isi manifeste egoismul matern in aceste rare ocazii.

Plimbarea ia sfarsit cateva ceasuri si kilometri mai tarziu. Rezultatul e o mama epuizata, plina de nisip si substante necunoscute si un copil care parca acum un minut s-a trezit dintr-un somn odihnitor. Echilibrul se restabileste insa la ora noua, cand copilul isi bea laptele si isi face singur drum inspre pat. Adoarme in 3 minute intr-o pozitie de atlet in asteptare la start si tasneste din aceasta incordare abia a doua zi la ora 7, gata de cursa.

Nuka si Mama la Nuka

#1

sofia_misicu

#2

papadie

#3

Anuska

#4

Diana30

#5

Sabina

#6

anca74

#7

LauraFlo

#8

Mariaa

#9

diana_n

#10

ruxandraru

Panic Questions

Last Blogs

Ultimele aprecieri