Incarcat in Familia afla despre bebe
816 vizualizariLa 8 saptamani de sarcina m-am decis sa dau vestea. Am vrut sa astept 3 lunisoare sa ma asigur ca e totul bine, si nu sunt probleme. Mi-ar fi fost grozav de greu sa dau o veste buna si apoi sa fiu nevoita (doamne fereste) sa dau o veste rea,dar muream de nerabdare sa spun alor mei vestea: in parte pentru ca este un lucru important in viata mea, in parte pentru ca doream sa fiu inteleasa in momentele dificile prin care treceam cu greturile si starile de oboseala.
Asa ca, am sunat-o pe mama sa ii spun ca nu mai ajung de Paste pe 12 aprilie la ei pentru ca nu ma simt in stare sa vin. I-am spus motivul, si reactia a venit instant: mama a inceput sa planga! Pot sa numar pe degetele de la o mana datile in care am surprins-o pe mama plangand! Plangea de fericire ca va avea inca un nepotel sau nepotica, pentru ca sora mea are si ea o fetita de 8 ani. A zis ca in sufletul ei a asteptat aceasta veste de multa vreme dar nu vroia sa ma bata la cap si sa fie zgripturoaica :))
Reactia m-a emotionat mai mult decat vestea ca va veni pe lume un bebe sa fiu sincera, si mi-am dat seama ca bebelusul meu va fi iubit nu doar de mami si de tati, ca are un inger si o familie extinsa care se gandeste la el. E grozav de bine sa stii ca nu esti singur pe un drum greu.. Mai este un pic pana in noiembrie, dar asta va trece repede. O sa fim si la casuta noastra in curand pentru ca tati se simte acum mult mai motivat sa terminam casuta si sa ne mutam in ea cat mai repede, pana apare bebe. Am incredere in Dumnezeu ca va fi bine pana la final. Astept sa scriu mai multe pagini din viata mea; cele mai importante, frumoase si grele momente sunt aici, sunt aproape.
Comentarii