Salutare dragi mamici si viitoare mamici,
A venit vremea sa povestim si noi experienta nasterii acum ca ne-am mai linistit. Avem deja 12 zile.
In noaptea de 2 spre 3 iulie la ora 00.15 cand mami se pregatea de somn mami a simtit ca se scurge ceva . Tati deja dormea . Nu l-am trezit imediat am vrut sa ma asigur ca nu e alarma falsa..Am mers la toaleta am asteptat un pic si a inceput sa curga un lichid -se rupsese clar apa. Am facut un dus si apoi l-am trezit pe tati spunandu-i ca s-a spart ouletul si iese puiul'. Era buimac saracul ... NE-am luat frumos bagajelul , aparatul foto si am plecat catre spital . Ne-am internal la ora 1.04 si am ajuns in sala de nasteri. Acolo erau multe mamici dintre care unele aveau deja dureri groaznice. Eu inca nu simteam inca nici o durere. Moasa mi-a administrat un calciu spunanddu-mi ca va ajuta la dilatare si contractii. Am inceput sa am intradevar contractii cam la 5 minute dar suportabile si asa a fost toata noaptea . Dimineata mi-au mai facut un calciu dar de data asta contractiile nu prea mai erau prezente iar dilatatia era 0. Medicul meu nu era la spital dar fusese anuntat si era tinut la curent cu situatia. In jur de ora 10.00 mi s-a comunicat ca mi se va face cezariana . A fost un moment care m-a bulversat si am cam plans , nu eram impacata cu gandul ca personalul medical a facut tot ce se putea sa nasc natural ( tot vorbeau de o perfuzie daca sa mi-o puna pt a ma ajuta la contractii si pe care nu mi-au pus-o pana la urma). M-am impacat cu ideea pana la urma gandindu-ma ca au luat decizia potrivita sa-i fie bine bebitei.
Asa a venit pe lume pe data 3.07 la ora 11.40 beblusa mea Anastasia -Maria de 2520grame si 49cm si nota primita a fost 9. Imediat ce a iesit din burtica moasa mi-a dat-o si am pupat-o pe obrajori (sa faca gropite). Cand s-a terminat operatia tocmai suna si tati sa se intereseze de noi si mi l-au dat la telefon si i-am spus sa mearga sa vada bebita.
Dupa cezariana am stat pana pe 4.07 dimineata la reanimare. Doamnele asistente de acolo m-au surprins extrem de placut . Isi faceau meseria cu dedicatie fara sa astepte recompensa . Ne intrebau mereu daca ne doare operatia sa ne faca calmante . Dimineata am fost mutata pe salon si acolo lucrurile nu au mai stat asa... Daca cereai un calmant venea asistenta peste 2 ore cand isi aducea aminte...
Una peste alta m-am simtit mai bine dupa operatie decat m-am asteptat. Am mers mai cocosata dar nu m-am tinut de pereti. Nici in timpul operatiei nu am simtit absolut nimic cum am mai auzit la alte mamici ca au avut senzatia ca le umla in stomac .
Intalnirea cu bebita la sala de alaptat a fost emotionanta. Imi era teama ca nu o sa imi recunosc copilul intre toti bebelusii aceia aliniati unul langa altul. Dar nu a fost asa . M-am dus direct la ea. Nu pot sa imi explic cum am nimerit-o probabil era deja instinctul matern in actiune.
Primul contact cu sanul nu a avut mare succes ca laptele nu era inca prezent , dar mi-a demonstrat ca instict de supt avea. Dintre toate vizitele la alaptare (care erau din 3 in 3 ore) cred ca una singura a avut succes ca in rest beblusii erau satui de lapte praf dat de asistente.
Cam asa au decurs lucrurile in spital. Ne-am externat pe data de 5.07(sambata) dupa amiaza intru-cat atat eu cat si bebelusa eram bine .
Va doresc tuturor nastere usoara si copii sanatosi!
Comentarii