buna,
revenim la acomodarea de acasa....si la programul pe care ne straduim sa-l formam. a venit si surioara de la bunici si pot spune ca in primele 2 zile a fost coplesitoare atmosfera de acasa. diferenta dintre ei ( loana mi se parea uriasa, fata de fratior) dar si faptul ca m-a uitat( putin, eram straina pt ea), m-a facut sa-mi fie mai greu. cel mic papa des, loana vrea la olita, vrea plimbata, cand tipa unul dintre ei, cand celalalt, trebuie sa mai gatesc, sa fac curatenie.....dar, toate au intrat usor, usor in normalitate si cu ajutor de la tati... toate s-au rezolvat. amiaza este amiaza pt amandoi si astfel pot sa ma mai odihnesc si eu putin. Adunate, toate bucuriile pe care ti le aduc copiii, intrec greutatile pe care le intampini cu ei.
Ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu forta si am reusit de am ajuns pana aici si ii multumesc in minte de cate ori ii privesc pe copilasi.
Va iubim, loana si Cosmin.
cu drag,
mama si tata
Comentarii