Vineri, 25 martie 2016, fix 12 saptamani de sarcina... Ma pregatsesc sa merg la control la medicul pneumolog pentru ca o bronsita mi-a dat tarcoale saptamana aceasta si trebuia sa vad cum reactionez la tratament. Ei bine, in timp ce ma imbracam, am avut parte de o mare sperietura! Am inceput sa sangerez...mi-am facut tot felul de scenarii, dintre cele mai urate, in timp ce ii spuneam lui tati sa se imbrace ca mergem la spitalul judetean. Sufletel mic, drumul pana acolo mi s-a parut o eternitate si mai ales timpul pe care l-am asteptat pana mi-a facut medicul ecografia si consultul si mi-a spus ca esti bine. Am stat cu inima cat un purece in tot acest timp si in urmatoarele zile. M-am bucurat tare mult cand medicul mi-a zis ca esti bine si ai activitate cardiaca.
Nu pot descrie in cuvinte cate de panicata am fost si cat de tare m-am speriat doar la gandul ca se poate intampla ce e mai rau...
Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca esti bine si cresti!
Te iubesc enorm si te rog sa fi cumintel/cumintica in burtica pana la termen!
Comentarii