-
Faptul ca astazi pot vorbi din perspectiva de graviduta este o minune. Nu ne-am chinuit foarte mult daca ma gandesc la miile de femei care incearca cu anii, dar 2 ani de zile de investigatii si incercari este totusi un pic.
Au fost 2 ani in care am avut si interventii chirurgicale si lucruri care pareau ca nu vor sa se aseze si sa fie impotriva noastra. Am incercat sa imi zic ca poate asa trebuia sa fie si de asta nu am reusit sa finalizam procedura de fiv din toamna lui 2019 si sa pierdem dosarul prin programul national.
Am inceput 2020 cu alte ganduri si alte planuri. M-am mutat in Bucuresti sa imi fie mai usor pentru proceduri si am inceput demersurile pentru ASSMB, dar iar lucrurile nu se asezau si a inceput nebunia asta de pandemie asa ca m-am retras in provincie ca sa asteptam sa se linisteasca lucrurile.
Acasa ne mutasem intr-o casa noua si ne-am afundat in rutina acomodarii si ne-am bucurat de izolare (eu cel putin) si prin Aprilie parca ma deranja o senzatie de amar in gura, nimic care sa imi ridice probleme doar ca neobisnuit pentru mine.
Au inceput simptomele specifice menstruatiei si dupa 2 zile pauza. Am zis mai mult asa sa nu zic ca verific sa fac un test de sarcina, aveam prin casa mai multe betisoare, dar mi se parea ca nu se pozitivizau in timp util asa ca am abandonat subiectul si am zis ca e o dereglare.
O saptamana mai tarziu am zis ca trebuie sa luam un test mai bun si sa incercam iar, surpriza s-a pozitivizat imediat.
Nu am putut sa ma bucur, citisem prea mult si prea multe ca sa stiu ca un test pozitiv nu inseamna neaparat o sarcina sanatoasa si acolo unde trebuie sa fie.
A doua zi am mers sa fac Beta si am repetat analiza la 48 de ore, abia dupa cele 2 rezultate am inceput sa sper ca poate asta e minunea noastra.
A fost dificil sa gasesc un medic pentru o ecografie in plina pandemie dar usor usor lucrurile s-au asezat si noi am inceput calatoria noastra 2+1.
Comentarii