Dupa testul de toleranta la glucoza abia asteptam sa ajung la morfologia de trimestru 3, sa vedem dimensiunile lui bebe si sa vedem daca se confirma faptul ca este ceva mai mare decat media. Am ajuns la cabinet mai devreme, ca de obicei, si am stat pe ghimpi pana la sfarsitul conversatiei. Ca de obicei.
Doamna doctor a inceput ecografiile in aceeasi maniera cu care eram obisnuita: creier - pauza - e in regula; plamani - pauza - sunt ok; stomac - pauza - e ok; inimioara - pauza - pauza ... pauza - e in regula; etc. In fiecare pauza abia daca mai puteam respira si simteam atacul de panica intensificandu-se. Doamna doctor a fost totusi blanda, nu m-a tinut in suspans foarte mult.
Bebe statea cu picioarele in dreptul fetei, astfel a fost mai greu cu pozele... l-am mai gadilat, l-am mai miscat - degeaba, aia era pozitia lui confortabila si nu avea de gand sa se mute. Asa ca nu avem poze prea interesante sau sugestive de la aceasta morfologie dar nu e problema - o sa avem suficiente o data ce ne vedem fata in fata.
La sfarsit, am rugat-o pe doamna doctor sa-mi mai povesteasca putin despre marimea lui bebe si despre cum arata perimetrul cranian. Bebe era cam capos, a recunoscut si ea, dar mi-a zis ca nu e nimic de speriat. Iar din punct de vedere al marimii/greutatii, dumneaei a estimat ca la nastere probabil va avea in jur de 3.5kg - ceea ce e o greutate pe care cred (sper!) ca o voi putea gestiona, tinand cont ca imi doresc f mult sa nasc natural.
De asemenea, tot atunci am aflat ca bebe s-a intors cu capul in jos (prezentatie craniana), pregatindu-se incet-incet sa dea cu capul in lumea asta :).
Inca o ecografie cu succes, inca un hop depasit cu bine.
Bebe, te asteptam!
Comentarii