Emotii si frici... ca inainte de fiecare ecografie. Nu-mi venea sa cred ca trecusem deja de mijlocul sarcinii, eram in trimestrul 2 si urmau cateva minute in care il vedeam pe bebe. In plus, urma sa ne spuna si sexul, cu mai multa siguranta! Pas nu neaparat important pentru noi - ne bucuram de el orice ar fi fost - dar destul de emotionant si necesar pentru continuarea planurilor pe mai departe :).
Am intrat in cabinet cu un gol in stomac, mai ales ca sotul nu putea sa-mi fie alaturi - pandemia l-a tinut la usa. Am rugat-o pe doamna doctor sa ma lase sa fac un video call pe whatsapp cu el, sa poata totusi participa. Nu a fost nicio problema - doar ca mie imi tremurau toate de emotie si probabil ca sotul l-a vazut pe bebe mai tremurat decat era de fapt - oricum se mai misca si bebe, si telefonul... ce mai, cutremur!
Incet, incet, doamna doctoa trecut prin toate organele, membrele, arterele, etc pe care le putea observa. Cu fiecare moment de liniste mai prelungit imi crestea pulsul si frica sa nu urmeze un diagnostic negativ. Pana la urma a fost totul in regula, i-am vazut si ochisorii, nasul, buzele si... tot nu ne-am dat seama cu cine seamana :). Am aflat si am vazut ca e baietel - prilej cu care au inceput sa curga gandurile legate de nume. De asemenea, doamna doctor m-a linistit spunandu-mi ca am colul lung si inchis si sunt sanse de sub 5% sa nasc prematur.
Ca de obicei, am iesit din cabinet cu usurare, relaxare si un impuls de drag pentru fiinta ce-mi crestea in burtica. Suntem bine, suntem sanatosi, suntem fericiti (chiar si pe whatsapp, video :) )!
Comentarii