Buna dragilor!
In burtica mea am două inimioare ce bat minunat așa că, profit de timpul liber, să incep să creez primul jurnal de sarcină al vostru! Surioarele voastre mai mari, Patricia și Teodora sunt afară la joacă cu tati așa că, am să incep prin a vă povesti cum a aflat tati despre voi! E o poveste foarte amuzantă! :))
In primul rând vă spun că ne-am dorit foarte mult un al treilea copil și dorința noastră a fost atât de mare încât Dumnezeu ne-a binecuvantat cu doi copilași: unul dorit și unul supriză! ca un fel de bonus :D
Bucuria a fost foarte mare când am mers la primul control, aveam 4 săptămâni și câteva zile de sarcină și ne-a confirmat că in burtica mea, crește incet, incet o minune. Nu ne mai incăpeam in piele de fericire și ne venea să dăm vestea tututor dar am zis să mai așteptăm puțin până ajungem la 6 săptămâni! Dar surpriză!!! Pe la 5 săptămâni am inceput să mă simt foarte rău, nu mai puteam să beau apă deloc, nici să mănânc, vomam până și covrigeii așa că a trebuit să il contactez pe dr care imi monitoriza sarcina. El insă era in concediu medical și mi-a scris doar prin mesaje că sufăr de dizgraviditate precoce și ar trebui să mă duc la spital să imi facă niște perfuzii. Primul pas a fost să caut pe net ce inseamnă acest lucru iar ca primă cauză era că mama nu iși dorește sarcina și psihicul ei reactionează in acest fel iar a doua cauză ar fi sarcina multiplă. Prima cauză am exclus-o din start pentru că noi eram pregătiți emoțional pentru incă un bebeluș iar la cea de-a doua cauză ne tot râdeam, că nu are cum să avem gemeni, ar fi prea de tot, nu mai avem pe nimeni in familie și chiar ne amuzam cum am arăta noi cu 4 copii și făceam glume. In următoarea zi am stabilit o vizită la spital iar tati avea să meargă in acest timp să doneze sânge, la centrul de transfuzii care e foarte aproape de spital. Toate bune și frumoase, ne vedem fiecare de treaba noastră....eu mă așez frumos la rând și aștept să fiu chemată inăuntru pentru consult. In cele din urmă mă primește d-na doctor, imi face ecografie și in secunda doi o văd că se lasă pe spate spunând cu o față ușor crispată: „Eu văd ceva foarte interesant aici!” In acel moment, intr-o fracțiune de secundă mi s-au derulat in minte o grămadaă de scenarii dar nu dintre cele mai frumoase...m-am speriat și am intrebat rapid că la ce se referă. La care ea foarte senină imi spune „Eu văd doi copilași aici!”. Eu ușurată că defapt sarcina e in regulă am inceput să râd și să spun că nu imi vine să cred, că e o glumă, și tot râdeam la care d-na foarte serioasă „Eu de aș fi in locul tău nu aș râde”. In acel moment am primit așa o putere de la Dumnezeu și am realizat pe loc că noi ne vom descurca, vom fi bine, noi suntem binecuvântați să avem parte de o așa mare implinire așa că nu am luat in seama replica ei deloc potrivită pentru o așa veste. Am continuat să o intreb câteva lucruri despre ce inseamnă sarcină cu gemeni dar tot cu aceași atitudine a răspuns că până pe la 8-10 săptămâni nimic nu e sigur, se poate intâmpla orice...mi-a prescris ceva tratament pentru rău și mi-a sugerat că dacă tot mă simt așa, să revin pt internare pt a-mi administra câteva perfuzii. Am zis că așa voi face, deși nu imi surâdea deloc ideea unei internări și am plecat de acolo ușurată zicându-mi că trebuie să fac o schimbare in ceea ce privește această clinică ce odinioară imi era dragă datorită faptului că acolo mi-am strâns in brațe pentru prima dată comorile mele, fetele mele cele dragi.
L-am sunat pe tati și el incă era la centrul de tranfuzii așa că am pornit pe jos să imi fac ordine intre gânduri și să inteleg vestea ce mi s-a dat. Tati la telefon incă râdea „Cum e? Cum te simți? Ce a zis dr? Avem gemeni? E băiat?” incă tot glumea el pe această tema. La care eu i-am răspuns pe un ton voios: „Am o veste bună și una foarte bună”. Urmând să ii dau detalii când ne vedem. Am ajuns la locul de intâlnire, iese el vesel cu Patricia, bucurându-se că mă vede zâmbind. Patricia se urcă in mașină și eu ii spun: „Vestea bună e că eu mă simt mai bine și nu trebuie să mă interneze iar vestea foarte bună e că....și dau din cap zâmbind că daaaaaa!!!!!” faza comică abia acum urmează. El credea că DA-ul meu se referă la faptul că deja mi-a spus că e un băiețel și mă imbrățișează tare de tot insă eu continui: „O să avem gemeni!!!” :D Atunci iar se uită la mine, iar mă strânge in brațe iar se uită la mine și când iși dă seama despre ce vorbesc incepe să plângă! Eu zic că de fericire dar voi pe când creșteți să il intrebați ce fel de lacrimi au fost acelea :D
Și uite așa a aflat tati de voi!
După acest moment, am mers direct la servici, fiind de după masă și cred că am răscolit tot interenetul cu ce inseamnă o sarcină cu gemeni. Bineinteles că unele informații m-au dat peste cap dar unele articole mi-au dat curaj că totul va fi bine și cu incredere in Dumnezeu, care face minuni, zâmbesc și azi, cu gura până la urechi de bucuria ce o simt să vă am pe voi doi! Și sunteți mărișori de tot: aveți deja 14 săptămâni! Am fost mai des la control și de fiecare dată mi s-a umplut inima de bucurie să văd cât de frumos creșteți și vă dezvoltați. V-am ascultat inimioarele la fiecare, v-am văzut mișcările și joaca voastra și sunteți adorabili! Bineințeles că am ajuns și la urgență pentru perfuzii, pentru o perioadă m-au ajutat, apoi iar au inceput episoadele fără număr de vomă. Dar incet acestea s-au rărit iar azi mă simt din ce in ce mai bine.
Vă iubesc! Abia aștept să mai merg la eco șă aflu noutăți despre voi, să vă mai văd! Până atunci să știți că surioarele voastre mai mari vă pupă in fiecare dimineață și tot ele vă cântă cântecele și vă gâdilă la burtică! Și tot ele vă ceartă când nu vă priește ceva mâncare și eu mă simt rău ;))
Pe data viitoare!
Vă iubesc, mami!
Comentarii