Buna bebe mic si drag!
Cu pasi repezi ne indreptam spre marele eveniment....36 de saptamani spre 37....
De data aceasta vreau sa iti povestesc despre cum a decurs sarcina noastra....desi a inceput cu stari de greata si toate cele, cu repulsie fata de mirosul de cafea, fum de tigara si ulterior de paine prajita si banane (mancam prea multe inainte), cu dimineti in care dupa vizitele matinale la baie, eram tot pe fuga inspre gradinita, cand singurul loc in care vroiam sa fiu era in pat, departe de galagia grupei mici, desi pe parcursul zilei, voiosia lor ma facea sa merg mai departe si sa nu ma las, din trimestrul doi lucrurile s-au schimbat radical.....tu ai inceput sa te misti, eu ma simteam din ce in ce mai bine, eram tot mai plina de viata, de chef de calatorit, de plimbari....in perioada aceea finalizam lucrarile la casuta noastra si nu ma dadeam in laturi de la nimic ce ar fi presupus sa terminam cat mai repede atat cu lucrarile cat si curatenia si sa ne putem muta! Am fost si in vacanta, atat la munte cat si la mare...ce mai...nimic pe lumea asta nu e dat sa fie "doar asa"....in sensul ca, viitoarelor mamici, trimestrul doi de sarcina e ca o recompensa pentru greutatile "indurate" in primul trimestru dar si ca o perioada de respiro pentru ce le asteapta in trimestrul trei....bine, nu generalizez, in cazul meu, asa am simtit lucrurile! Trimestrul trei, are greutatile lui: insomnii, mers mai des la toaleta, acid la stomac, unor femei din cate am inteles, li se umfla picioarele, suporta mai greu caldura...eu nu am avut inca probleme de genul sa mi se umfle gleznele, dar, in schimb, de cateva zile am renunta la inele, port doar verigheta si ma tot surprinde faptul ca, inainte mi-era frica sa nu o pierd, asa lejer o scoteam de pe deget iar acum abia daca pot sa o rotesc...interesant! Trimestrul trei, are si partea cea mai buna: gandul ca peste putin timp, noi mamele, va vom tine in brate, va vom tine la piept, o sa avem minunea noastra in fata ochilor, ne face sa trecem si sa uitam de toate! Pana si de groaza necunoscutului si a acelor dureri despre care se spune ca sunt...mari...mari de tot, dar care se uita de indata ce va tinem pe voi, bebelusii nostrii in brate!
Draga mea Patricia, te astept cu mare drag si desi o sa ma mai auzi o vreme plangandu-ma si vaietandu-ma, mai ales lui tati...ca ce greu ma aplec sa ma incalt sau sa ma intorc noaptea in pat sau ca mi-e o frica de nedescris de momentul nasterii, sa stii ca sunt o curajoasa si o mamica puternica si voi face tot ce imi va sta in putinta sa fie totul bine! Te iubesc ingeras micut, te iubesc nespus de mult!
Comentarii