Bloguri

Jurnal de sarcina

Depresia prenatală

  • Mai puțin discutată decât depresia postnatală, depresia prenatală se poate instala și ea, explicația fiind atribuită schimbărilor hormonale. Acestea, împreună cu alte cauze de natură fizică, socială sau emoțională, pot duce la episoade urâte de anxietate, plâns fără oprire, conflicte etc. Așteptarea generalizată este că viitoarele mame ar trebui să fie liniștite, fericite și pline de bucuria anticipării momentului venirii pe lume a copilului, ceea ce poate determina tensiuni pentru o femeie care nu se simte așa.

    Am încercat să mă documentez singură despre asta și despre cum pot trece peste, în momentul în care am simțit că partenerul nu are suficient timp pentru a mă înțelege. Lupta era dublă: să încerc să îmi păstrez sănătatea mintală, teama cea mai mare fiind că toate aceste stări se transmit și bebelușului (citeam despre studiile care arată că stresul cauzat afectează atât dezvoltarea fătului, cât și pe cea a copilului de mai târziu. Dacă fătul se dezvoltă într-un context intrauterin de stres sever și/sau prelungit, acest lucru îl poate afecta la nivel neuro-comportamental. Pe termen lung, acest lucru poate include un risc crescut de a dezvolta deficit de atenție/hiperactivitate, anxietate sau întârziere în dezvoltare. Și cunosc un caz unde acest lucru s-a adeverit), dar și să îmi păstrez relația, fără a-mi speria partenerul cu toanele mele. Când lupta trebuia să fie împreună cu el, noi doi împotriva problemelor, era între noi, eram unul împotriva celuilalt. Am simțit inițial că sunt singură in această perioadă. Susținerea lui emoțională a fost extrem de puțină și se poate datora poveștilor auzite despre cum alte femei, mama lui, spre exemplu, au dus o sarcină. Însă, realitatea este că el n-a trăit acele vremuri, decât prezentul acesta. Nu știu dacă a realizat sau va realiza vreodată dacă ar fi putut fi altfel sau face mai mult. Ce știu este că incertitudinea lui în momentele în care aveam cea mai mare nevoie de siguranță și stabilitate a ''învins'', iar asta mi-a instalat bine depresia, astfel că m-am gândit și la varianta avortului. Era o luptă cruntă în sufletul meu și știam că după asta nu-l voi putea ierta vreodată, abia dacă m-aș fi putut ierta pe mine. El nu a zis nimic despre această decizie și timp de aproape o săptămână nu am mai discutat despre acest subiect și încercam să ne reluăm activitățile de zi cu zi, spunându-mi că voi vedea ce va fi după acest episod, deși am sperat într-un semn care să schimbe situația. Apoi, a sosit și ziua aceea... La ora prânzului ar fi trebuit să fie ultima mea masă, urmând o anestezie generală pentru că sarcina avea deja 11 săptămâni. Însă, în timpul mesei, partenerul și-a schimbat brusc atitudinea și mi-a zis că nu vrea să fac asta. Am crezut că nu aud bine. Era semnul pe care speram să-l primesc și cred că Dzeu a ținut cont! Nu l-am întrebat prea multe despre cum va fi, ce va fi, era pur și simplu ceva de care aveam nevoie să mă agăț în momentul ăla, fiind prea slabă psihic. Am anulat în secunda doi și am programat o consultație de urgență, pentru că eram în urmă cu analize, vitamine etc. Astfel, 2 zile la rând am mers pentru altă ecografie, primele analize și începutul vitaminelor prenatale. Nici la vreunul din aceste controale partenerul n-a ajuns, deși dr. mea ginecolog le programase la o oră accesibilă și lui.

    După această ecografie, mi-a părut rău pentru momentele de slăbiciune pe care le avusesem. Cu trecerea timpului, nu îți mai este teamă de lucrurile care la început te speriau, ți se dezvoltă instinctul matern și iubirea pentru copil îți dă o anumită putere și încredere. Poate fi greu și confuz la început, în cazul unei sarcini neplanificate, iar suportul unei persoane contează enorm, mai ales dacă acea persoană este cea de la care ai cele mai mari așteptări. Dar încerc să mă gândesc că fiecare om are gândurile și trăirile lui, iar eu și partenerul meu am văzut diferit lucrurile la momentul respectiv. Contează că în final le-am văzut la fel!


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Sportul în sarcină

    Unul din cele mai bune lucruri pentru a lua puțin în greutate și a asigura o stare bună de sănătate viitorului copil este practicarea sportului în sarcină. Însă unele femei nu a...
  • Alimentația mea în sarcină

    Eu, una, nu mi-am făcut prea multe griji în privința alimentației în sarcină, deoarece și înainte de a rămâne gravidă am încercat să am un stil de viață cât mai săn...
  • Fericirea e... să simți primele mișcări ale copilului

    Se spune că primele mișcări ale copilului ar trebui să le simți între săptămânile 16 și 25 ale sarcinii, iar dacă ești însărcinată prima dată, e posibil să nu le simți decâ...
  • Am visat sexul copilului

    Am admis că sarcina aceasta nu a fost una programată, iar dacă tot nu a fost așa, m-am rugat să fie măcar ceea ce ne doream. Și anume, un baiețel.  După toate tensiunile și lupta mea cu depresia...
  • Analize necesare în sarcină

    În primul rând, medicul este cel care trebuie să confirme prezența sau absența sarcinii. Apoi, femeia trebuie să afle dacă starea sănătății ei îi permite să păstreze sarcina sau nu. ...

Din aceeasi categorie...

  • Visele devin realitate la momentul potrivit

    Hello mămici! Ma bucur ca suntem un grup de mămici însărcinate pentru ca vorbim aceeași limba !LOL Vise… vise o sa avem mereu . Când suntem adolescente visam sa ne căsătorim , apoi vrem sa avem copi...
  • Fricile in sarcina si psihoterapia 2

    Dupa cum ziceam in articolul de ieri, recunosc cu mandrie ca merg la psiholog de 4 ani si ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine vreodata, sedintele de terapie ajutandu-ma sa devin...
  • Creste burtica

    Buna mămici cu burtici Înainte sa rămâi însărcinată abia aștepți confirmarea, testul , dovezi reale, apoi dai vestea, dar pana nu creste burtica sa prindă o forma parca nu e nimic diferit , apoi vrei...
  • Spottingul de implantare și alte peripeții

    Am revenit! Bună dragi (viitoare) mămici! Călătoria noastră în timp continuă. De data aceasta suntem tot în luna Februarie, dar aproape de final. Deși sarcina mea era abia la început, deja înce...
  • Fricile in sarcina si psihoterapia

    Fac terapie de aproape 4 ani si o spun cu mandrie. Terapeutul meu este o femeie extraordinara, de un profesionalism iesit din comun, alaturi de care am parcurs drumul vindecarii, cu toate reusitele si...
  • Pregatiri pentru camera bebelusului

    Am inceput sa pregatim camera bebelusului desi tare cred ca va sta o perioada buna la noi in camera.Asa ca ne-am pus pe renovat mai multe camere din casa.Este o perioada frumoasa desi eu mare lucru nu...
  • Câteva din simptomele sarcinii

    Bebe a început să crească. Burtica se rotunjea ușor, ușor, iar hainele îmi rămâneau tot mai mici. Nu era asta problema. Problema era alta. Mă durea foarte tare mijlocul (lombarii), oboseam și când vor...
  • Atunci când oferi un refuz politicos, dar tot tu ești aia "rea"...

    Zvonul că sunt însărcinată s-a dus și la urechile neamurilor uitate de lume. Primesc un telefon de la o mătușă, care îmi spunea că a vorbit cu o verișoară de a mea, de gradul 2, și că are niște saci c...
  • Cum e sa fii mamica? Ganduri post-partum

    Pana sa ne tinem puiul in brate, putem doar sa presupunem ca înțelegem ce simte o mama pt bebelușul ei, insa realitatea e cu totul alta. Nimeni nu poate sa isi imagineze cum e sa simta ceva ce nu are ...
  • Frica la a 2-a sarcina

    Trecand peste pierderea unei sarcini acum un an si jumatate , cu sarcina actuala am trait tot felul de frici .Am preferat sa nu spun familiei si nici pietenilor o lunga perioada de timp. Simteam ca e ...