Incarcat in Personal - #copilarie #adolescenta #facultate #liceu
2.839 vizualizari
Baiatul meu e in ultima clasa de liceu. Cu alte cuvinte, la anul pe vremea asta, va fi student. Si nu va mai fi acasa ...
Desigur, daca universitatea pe care si-o doreste il va accepta...
Ca mama, ideea ca al meu copil va pleca de acasa, ma strange in spate. Cum va fi viata mea fara grijile cotidiene de mama, acest vartej al emotiilor in care ma aflu de 17 ani?
Cum va fi dimineata fara sa il vad plecand in uniforma de licean - strigand mereu dupa el sa nu isi uite sandvisul pregatit cu dragoste?
Cum vor fi dupa amiezile in care el nu va mai intra pe usa cu zambetul larg rostind prima intrebare de la usa: Ce avem la masa azi?
Cum vor fi serile in care ne uitam cu totii la un film bine ales de pe Net sau Netflix?
Nu stiu cum va fi casa fara prezenta lui de copil usor rasfatat si iubit pana la lacrimi. Nu stiu cum va fi viata mea cu sentimentul ca el, baiatul meu - doarme in alta casa, sub un alt cer...
Baiatul meu abia asteapta sa plece spre viata de student si eu nu pot sa nu imi amintesc ce fericita am fost eu cand am plecat din cuibul copilariei catre orasul studentiei.
Acum voi trai aceeasi scena, cu o minora schimbare de rol: voi fi eu in locul mamei ... Lacrimile insa vor fi acum, pe obrazul meu.
Ma strage deja in spate....
Comentarii