Ciresele fac parte din categoria amintirilor specialo-gustoase. Un bol de cirese ma incanta mai mult decat Mos Craciun...
De fapt, gustul cireselor, ma duce direct cu gandul la copilarie... Am crescut intr-un orasel de munte in care ciresele se coceau greu si erau pipernicite ... poate de aceea ascultam mereu povestirile tatei... care isi permitea sa aiba amintiri cu cirese 'boambe cat pruna' ... cu cirese pietroase si mari cu oul ... Ma rog, tata exagera cate putin ... ca intotdeauna. In orice caz, nu imi puteam imagina o fericire mai mare decat a avea un cires de ala doar pentru mine ...
Mai tarziu, studenta fiind in Iasi, am decoperit intr-o zi de mai, pe taraba pietii de fructe - ciresele acelea de care vorbea tata ... incredibil de mari si mi s-au parut atat de minunate incat as fi vrut sa le cumpar pe toate.
Am plecat atunci cu o plasa mare (de un leu) plina cu cirese pietroase ... iar amintirea acelui ospat - cu mine only - a ramas in sufletul meu pana azi...
Aici in Cipru ciresele apar tot in Mai. Sunt dulci ... dar parca nu au aroma si marimea acelor cirese pietroase romanesti... Cand apar insa ... dar oricat pe ele. Pentru ca sunt legatura directa cu copilaria mea. Si cu tata.
Comentarii