La inceput de mai 2010 - am ajuns pentru prima data pe cea mai estica insula a Mediteranei: Cipru. Am venit pentru cateva luni...
Atunci eram doar la inceputul unei relatii de iubire cu acest pamant al marii. Si este adevarat, inceputul iubirii a fost stingher. Cipru este atat de diferit de Olanda, atat de opus din orice punct de vedere, incat ai nevoie de timp si deschidere pentru a intelege acest spatiu. Dar anii au trecut si nu oricum. Insula ne-a facut mai fericiti, mai liberi, mai atenti la frumusetea care ne inconjoara si mai plini sufleteste. De la zi la zi am inceput sa iubim acest loc intens, colorat, insorit, fericit. Si ne-inchipuit de simplu.
Iar acum, dupa 4 ani, suntem singuri - aceasta insulita a Mediteranei ne face complet fericiti, intr-un mod care nu am mai trait fericirea. De fapt abia aici am inteles acest sentiment de implinire. O fericire necomplicata - probabil ca asta e si de fapt fericirea: ne-complicata, insorita, calma si senina.
Momentele speciale pe care le petrecem - in fiecare zi aici - in trei, albastrul marii care ne inunda orizontul, mirosul sarat al marii, masa noastra de la Oniro, prietenii, creanga de palmier care ne bate in geam in fiecare dimineata, plimbarea zilnica de pe plaja, visele si planurile care se nasc aici ... ne leaga cu niste fire puternice de insula noastra mediteraneeana. Uneori, venind spre casa, de pe plaja, ma suprind intrebandu-ma daca nu asa ar trebui sa fie si in paradis.
Flori si marea... o imagine atat de tipica a Ciprului
la locul nostru de suflet: Oniro
Comentarii