Planuri mari de viitor

Oare cati dintre noi nu ne gandim adesea la ce vrem sa fie copilul nostru cand va fi mare?

Nu doar cand este in burtica, ci adesea cu mult inainte de a se concepe. Eu , spre exemplu, ma gandeam prin scoala generala ca mi-as dori o fetita, sa-i fac codite si s-o imbrac frumos cu fustite si rochitele.  Cand apreciam ceva la cineva , imi ziceam "daca voi avea o fetita, voi proceda si eu asa" sau dimpotriva"nu-mi place cum a procedat, eu nu voi face asa ceva copilului meu". Ma simteam destul de matura  si raportam totul la dorintele mele, la asteptari si la neimplinirile mele. De atunci incercam sa ma consolez cu un viitor probabil si posibil in care toate se vor implini prin fetita mea, cu o sustinere de 100% din partea mea.  Bineinteles ca multe s-au schimbat de atunci, parintii trebuie sa fie buni prieteni, dar si autoritari atunci cand trebuie, dar asta e alta discutie.

De unde am pornit acest post... ma uit la tenis, la Australian Open, de la Melbourne.

Mi-ar placea ca toti copiii mei sa faca sport de performanta, in special tenis. Asta daca si lor le place si daca sunt talentati si au rezultate, nu are sens sa faca ceva doar ca-mi place mie si pentru ei sa fie un chin.

Mi-ar placea sa invete 2-3 limbi straine. Mi-ar placea ca macar unul din ei sa fie medic, sau pilot de avioane. Mi-ar placea ca o fetita sa aiba inclinatii artistice, sa fie balerina sau actrita.

Tati are alte planuri: toti 3 - IT-sti. Pentru un sportiv de performanta, viata este foarte grea, cu multe sacrificii, cantonamente grele, disciplina si ai sau nu bucuria reusitei.

Ca medic, nu mai traiesti pentru tine, permanent faci garzi, trebuie sa fii la dispozitia pacientilor. Facultatea e grea, costisitoare, mult timp de studiu, de fapt permanent trebuie sa te perfectionezi, satisfactiile vin tarziu, responsabilitatile sunt foarte mari, daca esti medic bun si om in acelasi timp.

Tati vrea o munca usoara pentru copii, fara responsabilitati prea mari, dar in acelasi timp sa faca bani, eventual sa aiba o afacere de familie. Copiii nu trebuie sa-si bata capul prea mult cu scoala, oricum "scoala romaneasca scoate tampiti pe banda", vorba unui mare om de stat care ne ura "sa traim bine", intrebarea e cum ajungem sa traim asa? Copiii sa aiba tot felul de activitati extrascolare, care sa le faca placere si sa creasca veseli si fericiti. Tati e cu fun-ul , eu cu resonsabilitatile.

De multe ori planurile mele se bat cap in cap cu ale lui tati si cu siguranta se vor bate  si cu ale voastre.

Ca sa vezi, puiule, la ce ma gandesc eu azi, ce vei face tu peste cel putin 20 de ani?

Si tenis...doamne ce frumos mi se pare acest sport!

Dar ce va fi , va fi, cine stie ce ne rezerva viitorul?