-
Cea mai grea parte din povestea mea de graviduta a fost când medicul meu ginecolog mi-a trimis rezultatul dublului test (16.11) si anume ca rezultatul pentru trisomia 21 este puțin peste limita.
Chiar dacă ma informasem si știam ca am un medic competent, rezultatul dublului test este un calcul matematic si ca să știm adevărul 100% trebuia sa fac un test care indica rezultatul adevărat.
Asa ca mi-a recomandat sa fac amniocenteza, m-am programat pe 22.11. Aveam 100 de întrebări, nu puteam sa ma odihnesc nopțile cum trebuie, aveam o stare de anxietate, nu îmi găseam liniștea.
În afara de soțul meu nu știa nimeni despre acest punct negativ sa îl numesc asa, cu el vorbeam, la el ma plângeam (la propriu).
Am fost în 22.11 pentru amniocenteza, doctorul meu ginecolog m-a sunat în dimineața aia sa ma încurajeze încă o data, sa îmi spună ca va fi bine, ca în proporție de peste 80% nu este cazul de risc de sindrom down, dar e necesar sa fac, ca nu e niciun risc pentru sarcina, sa fiu linistita.
A fost o discuție care m-a calmat, am întrat în cabinetul medicului care se ocupa de asta, procedura a durat maxim 5-6 minute, mi-au făcut o perfuzie, am primit o rețetă și am plecat acasă.
Nu am avut nicio stare urata, în afara de angoasele pe care le simțeam ca un gol în stomac.
Nu puteam sa ma concentrez pe ce am de făcut la birou (lucram de acasa), am mai simțit nevoia sa ma mai destăinui 1-2 persoane pentru ca simțeam ca o voi lua razna și nu voiam sa am o stare negativa pentru minunea mea din burtica.
Timpul pana am primit rezultatul amniocentezei a fost groaznic, o așteptare apăsătoare, greu de dus, nu puteam sa mănânc sau sa dorm cum trebuie.
Și pe 6.12 am primit rezultatul ca este totul în regula și ca încă o dacă se confirma ca e fetita.
O bucurie mai mare nu am simțit pana atunci, m-am bucurat și am plâns în același timp, mi-am îmbrățișat soțul și ii mulțumeam lui Dumnezeu.
Totul a fost cu happy end. Asta va doresc și vouă dragi viitoare mămici
Comentarii