Data programata pentru nastere a fost 26 mai. Desi toata sarcina am inclinat mai mult spre o nastere naturala, iar premisele pareau sa fie favorabile, decizia finala a fost pentru cezariana. Pentru ca mi s-a parut varianta cea mai sigura pentru bebelina (mai ales cunoscand povesti de nastere naturala, nefericite intr-un fel sau altul...), pentru ca dpdv tehnic a fost solutia cea mai sigura. dr noastra profeseaza la un spital, iar nasterea trebuia sa aiba loc la un alt spital...nu stiam daca ne putem baza pe disponibilitatea si eficienta dr in cazul declansarii unei nasteri naturale in miez de noapte, sau in timp ce aceasta era de serviciu...
Chiar si asa, situatia critica ar fi aparut daca se declansa nasterea in ziua de 25...tot din motive tehnico-administrative. Asta am aflat-o cu 3 zile inainte de data programata :( .
Iar mimoza mea...in primele 2 zile ramase dadea semne ca vrea sa iasa cu orice pret...am avut contractii ziua, dar mai ales noaptea (uneori, nu puteam merge de dureri). In ziua de dinainte, ca un facut...liniste totala! Mimoza stia ca trebuie sa stea linistita, ca sa nu avem complicatii. S-a purtat exemplar, iar la un moment dat eram chiar ingrijorata...era mult prea linistita. :)
Asa ca, pe 26 mai ne-am dus cu catel si purcel la spital...tati avea emotii si pentru mami...eu eram mai mult inconstienta :) .
Seara, ajunsi la spital, am fost pusa la un test pt masurarea contractiilor...se pare ca existau...desi eu nu simteam mai nimic...si ma gandeam cat au fost contractiile de mari cu 2-3 zile inainte, daca acum existau si nu le simteam, iar atunci erau chiar dureroase?!...yaics!
Am fost apoi pregatita pentru cezariana, dusa frumusel si rapid in sala de operatie. Recunosc - cea mai mare spaima a fost in legatura cu anestezia...ma infiora gandul ca va fi infipt un ac urias in coloana...mai ales ca imi e frica ingrozitor de tare de ace...
Dar dr anestezist a fost super profesionist, n-am simtit decat ceva lichid rece pe sira spinarii...dupa care totul s-a intamplat foarte repede, nu am constientizat cand, efectul a fost imediat, si am fost intinsa pe pat.
Operatia a fost rapida, aprox. o ora...mie mi s-a parut mult mai putin, iar lui tati, care ne astepta la usa, o eternitate...stiu ca imi era teribil de somn...dar am reusit sa ma tin treaza, ca sa imi vad bebelina :).
Cert este ca in acea seara, bebelina mea era decisa sa iasa afara intr-un fel sau altul....in timpul operatiei, s-a deschis si colul :) .
Cand au scos-o, am auzit cum se ineca usor cu lichid, si cum a inceput sa planga...si eu, la randul meu, de emotie...
Si auzeam personalul cum spunea ca e un copilas frumos, si eu eram tare nerabdatoare sa o vad, sa vad daca e bruneta ca mine, sau cu pielea alba ca taticul... (asta era dorinta mea secreta, sa semene cu taticul :) )
Cand mi-au aratat-o, m-a izbit asemanarea cu el...am sarutat-o si mi-au dat lacrimile de fericire, din nou. Mi se intampla si mie, in sfarsit!! Devenisem mamica!
Am fost dusa apoi intr-un salon unde a venit nerabdator si tati, nelinistit si speriat (nu stia daca sunt bine sau nu.. ). Iar eu nu ma puteam opri din plans de fericire, foarte mandra de mine ca am fost curajoasa, si am nascut o fetita minunata, si am avut prima operatie din viata mea!
Si asa am inchis o carte veche de 28 de ani, si am scris prima pagina din cartea noua a vietii mele, plina de aventuri si momente emotionante! Asa a luat noastere un nou "eu"- am devenit mamica de fetita, sanatoasa, frumoasa si cumintica. Si da, simt ca, pentru prima oara, nu imbatranesc degeaba! :)
Asta este povestea nasterii fetitei mele, cel mai dulce copilas din lume, pentru care simt ca merita sa lupt din rasputeri sa duca o viata linistita si fericita, pentru care imi doresc din tot sufletul sa gasim modalitatea cea mai buna de a o educa, sa devina o persoana responsabila, demna, independenta, luptatoare, increzatoare in fortele proprii, cu multa dragoste de tot ce e frumos in viata!
Comentarii