Zilele astea se implinesc 30 de saptamani de cand un nou sufletel a luat fiinta in burtica mea. Plina de bucurie si speranta am imbratisat aceasta noua experienta intr-o frumoasa zi de octombrie. Am aflat ca sunt insarcinata cu o zi inainte de aniversarea celor 2 ani de casatorie si aniversarea zilei mele de nastere asadar i-am facut un cadou frumos lui tati dar si mie. Micuta care creste acum in burtica mea a fost cel mai frumos cadou primit vreodata.
O perioada nu am constientizat, am inceput sa ma dezmeticesc pe deplin abia atunci cand am inceput sa-i simt miscarile. Acum ii simt prezenta zilnic si loviturile ei, care mai nou fac sa salte bluzita pe mine, de multe ori ma distreaza. Incerc sa-mi imaginez sentimentele care genereaza aceste miscari ... o fi nervoasa ca nu stau intr-o pozitie confortabila pentru ea, o fi bucuroasa sau poate pur si simplu nu mai are loc acolo si vrea afara. Si eu m-as simti claustrofoba intr-un spatiu atat de mic....
Una peste alta se pare ca timpul trece foarte repede, burtica creste, vin sarbatorile, apoi intram pe ultima suta de metrii. Astept cu nerabdare sa-mi cunosc minunea si s-o strang in brate!!
Comentarii