Ieri am mai adaugat un boboc în buchetul vietii. De când ma stiu am fost o mica birthdayzilla... obsedata de aniversari. Mi-a placut sa fac oamenii sa se simta special, asa cum, desigur, îmi doresc mereu ca aniversarea mea sa fie speciala.
Ei bine, anul acesta ziua mea a fost o ironie. Înca din viul noptii bebe a fost agitat... iar echilibrul meu si-a manifestat revolta inclusiv în cele câteva minute de somn pe care le-am avut. Din jumatate în jumatate de ora m-am plimbat cu el în brate sa-l adorm, tinându-ma, totodata, de toti peretii casei pentru a nu ma prabusi. Acum am simtit, din plin, cât de mult a luat puiul în greutate.
Dimineata, sperând ca voi fi rasfatata... m-am trezit cu surpriza: toata lumea se afla în aceeasi situatie cu mine: zaceau de rau. Nici macar la Biserica nu ne-am putut duce.
De mâncat nu îmi ardea sa mananc nimic... de gatit nici atât. Propria mea familie ma ignora iar bebe voia atentie.
Mi-am petrecut a 23a aniversare vomitând, plângând înabusit si utilizându-mi dorinta anuala fata de providenta pentru a scapa de starea respectiva.
Noroc cu facebookul. Macar acolo am fost serbata. Pacat ca în afara mea, caci nu mi-a ars nici sa ma loghez. Abia azi m-am apucat sa raspund prietenilor mei amabili care si-au rupt câteva clipe din viata pentru a ma felicita.
Eh, si fiindca nu era suficient de ironica ziua... spre seara am primit colacul: fara a sti exact de unde, m-am trezit cu un nesuferit de purice în pat! Ce mi-a mai placut sa alerg lighioana fiind pe jumatate lesinata si cu o dorinta sadica de a-l îneca în noul meu prieten: vasul de la WC.
Deci... perfect!
Singura parte buna e ca în urma cu o zi am absolvit facultatea ca sef de promotie cu trei ani de 10! Acum sunt jurnalist cu drepturi depline... si astept cu mare nerabdare sa scutur oboseala asta si sa îmi reintru în drepturi!
Comentarii