-
Astazi iubirica al meu a implinit 6 saptamani.ma uit in urma si par atat de departe primele zile cu atatea frici, cat de greu mi s-a parut mie , la 28 de ani dar lui nici nu reusesc sa-mi imaginez-cu cateva zile la activ intr-o lume noua, cu o gramada persoane in jurul lui si cu o mamica pe cat de fericita pe atat de pierduta in spatiu. Mi se pune asa un gol in stomac cand ma uit la el si emotii atat de mari nu am mai simtit pana acum, imi dau seama ca aveau dreptate cei care spuneau ca ti se schimba viata complet si nici nu iti dai seama, nu iti imaginezi altfel zilele decat langa copilul tau. Mai sunt momente cand simt ca as vrea macar jumatate de ora doar pt mine si cand reusesc sa o am tot la el ma gandesc si parca mi se face dor si mi-l iau in brate si il pup pana se satura si incepe sa maraie. Pana la urma cordonul nu se taie niciodata.:) la capitolul "tehnic" nu stiu cat de bine stam , mai intreb si eu in stanga dreapta dar parca nimic nu se potriveste cu el sau nu-mi convin mie raspunsurile. Reusim sa dormim chiar si toata noaptea de cateva zile dar ziua e de fiecare data diferita.azi de exemplu a fost un fomila, toata ziua ar fi mancat , ieri a fost un cuminte ...a dormit si mancat mai regulat ...maine e un mister. Cica de acum ar trebui sa aiba un program dar imi vine greu sa cred si sa ma gandesc ca nu fac ceva bine e frustrant si consuma energia inutil.
Comentarii