-
Sa ne continuam povestea....
Sambata dimineata, in a 3-a zi de spitalizare dl. Doctor ne-a dat voie sa plecam ,eu ma refaceam destul de bine, bebe deja sugea, isi facuse aparitia si icterul, vaccinurile si testele pt nou nascuti erau la zi asa ca puteam pleca acasa. Am avut noroc ca in maternitatea de la universitar din Bucuresti ti se lasa copilul in salon daca vrei,e luat doar cand nu mai poti si vrei sa te odihnesti sau nu se satura , nu e imbuibat cu lapte praf, pun accent pe alaptare din primele ore si lucrul asta m-a bucurat foarte tare. Asadar , dupa cateva ore de hartogarii am pornit spre casa cu alai cu tot. Tot drumul a fost un cuminte, a dormit in scoicuta lui , problema fiind eu.Dupa ce s-a dus efectul anesteziei si calmantelor sa vezi dureri de cap , spate si practic tot corpul ma durea.Oricat as fi vrut sa dorm nu reuseam, durerile, entuziasmul ca sunt cu el acasa, toata familia la noi nu ma lasau. Din cauza ca laptele inca nu venea cat avea el nevoie si mai si adormea mancand din cauza icterului aveam impresia ca stau non-stop cu el la san.Era marait, nu se satura si oboseala era crunta.Inca nu ne-am reglat programul, mai avem de lucru , nu ii completez mesele cu nimic si prin urmare mananca de foarte multe ori pe zi si am impresia ca altceva nu reusesc sa fac dar cand deschide ochisorii si il vad ca mananca cu asa pofta parca nu ma mai satur de el. Cateodata imi vine sa il strang atat de tare pana il bag inapoi in burtica.
Comentarii