-
Hello hello! A trecut o saptamana si 3 zile de cand sunt mamica. Joi, 4 septembrie la ora 14:50 mi-am cunoscut puiul, un omulet de 3, 4 kg si 51 cm cu nota 9 la nastere ( a fost cezariana) si 10 dupa 5 min. si foarte galagios A fost o zi lunga, inceputa de pe la 4 dimineata, cu drum, ploaie ( ca doar toate momentele importante din sarcina au fost insotite de ploaie) , emotii, nerabdare, agitatie dar care s-a terminat atat de frumos. Dupa ce am asteptat ore bune la preoperator ( aglomeratie mare de bebelusi in ziua aia) am ajuns in sfarsit in sala de operatii unde totul s-a petrecut atat de repede incat aveam impresia ca mai urmeaza ceva. Cand mi-am vazut uriasul, cu falcile lui rotunde si par pe cap cat pt toti bebelusii nu-mi venea sa cred, nu mi se intampla mie. Momentul in care I-am atins pielea si s-a oprit un minut din plans mi-a ravasit toate simturile. Nu am plans dar acum cand imi amintesc parca ma napadeste plansul.Emotionant a fost si momentul in care m-au dus la recuperare si toata familia era acolo, plangand toti, tremurand de emotie.Am simtit atata iubire atunci incat am inceput sa plang si imi venea sa ma ridic sa ii iau pe toti in brate. Despre durerile de dupa nu merita povestit prea mult, m-am luptat cu ele, nu m-am lasat prinsa in vartej pt ca recuperarea ar fi durat si mai mult, imi imaginam ca am o febra musculara mai puternica si asa vineri dimineata ma plimbam pe holurile spitalului.Bebe a fost adus la san imediat cum mi-am simtit picioarele si s-a aratat un adevarat sugator :). Se lupta cu sanul de parca facuse asta si in burtica.Despre cum a fost cand am ajuns acasa povestesc mai tarziu, deja cred ca am scris cam mult.
Comentarii