Ultima zi in care mai pot scrie in jurnal de sarcina ... de maine dimineata nu mai avem acest " drept" pentru ca in loc de "2 in 1" vom fi impreuna, eu , taticul si omuletul nostru! M-am trezit cu gandul la el, am visat numai ciudatenii si oricat as incerca sa ma gandesc la altceva nu reusesc si nu stiu cum o sa pot dormi la noapte. Am tot felul de sentimente, mi-e frica, nerabdare, emotii , imi vine sa plang dar nu reusesc si inima mea parca e la maraton. Toata lumea imi spune sa ma linistesc , mai e un pic si imi intalnesc puiul dar mi-e atat de greu sa vad ziua asta ca pe oricare alta zi. E ultima zi in care el e la mami lui in burtica, in care e protejat de tot ce inseamna lumea exterioara, ultima zi in care pot doar sa mi-l imaginez, sa-i simt loviturile si greutatea pe coloana . De maine o sa faca parte dintre noi toti, cu un viitor si vise atasate de el, cu o constiinta a lui, personalitate, de maine este un OM de care noi, ca parinti ,suntem responsabili pana va putea sa isi ia propriile hotarari ( este om si in burtica si suntem responsabili pentru el dar este cu totul alta senzatie). UUUffff, cand ma mai gandesc si la operatie mai rau ma sperii, sper sa fie tot bine si sa iesim repede din spital pentru ca ma ingrozesc locurile astea. Cum o sa fie cand o sa il aud maine plangand?sa il ating?. Uriasu' meu nu o sa mai fie "la pachet" cu mine ....
avem si noi o pozica cu burtica ...
te imbratisez virtual cu mare drag!!!