Am ajuns si la a 33-a saptamana! Azi le implinim, suntem norocosi, sarbatorim in fiecare saptamana si oricat de fericita sunt ca totul merge bine nu pot sa nu ma gandesc ca incet incet se apropie si momentul culminant : nasterea.Isi fac asa loc in mintea mea niste frici pentru ce urmeaza si parca nu vreau sa mai treaca timpul. La inceputul sarcinii spuneam ca vreau sa se termine mai repede perioada asta, ca nu-mi place sa fiu gravida, vreau control asupra propriului corp. Acum, cand se apropie finalul nu mai vreau! M-am obisnuit cu tot ce implica a fi insarcinata si ma sperie finalul! O varza in capul meu! Nici eu nu ma mai inteleg , dar cei din jur ce sa mai zica saracii.
In plus, ca sa mi se alimenteze mie panica, bebe a coborat cam mult si cam repede, ii simt caputu cum apasa jos de tot si am niste intepaturi groaznice in zona pelvina.E prea devreme totusi si sper sa stea cuminte acolo. Sambata mergem la control , abia astept sa vad ce spune doctorul si totodata sa ne dea si niste vesti bune legate de nastere , sa nu fie nevoie de cezariana , sa-si fi venit in firi bazinul meu , sa fie mai mare un pic sa aiba loc capul uriasului meu. Ufff , toate la timpul lor si trebuie sa le accept asa cum vin , finalul e cel mai important : cu bebe sanatos la mine in brate.
Comentarii