-
Este o zi de duminica atat de frumoasa...cel putin pana acum si noi suntem blocati la lucru (mai lucram si in week-end, nu-I problema, ne odihnim dupa). Am intrat pe ultima suta de metri pana la prenatal si cu toate ca mai e o saptamana pare atat de departe si nu prea mai reusesc sa fac fata oboselii si nici bebe nu pare sa mai stea linistt cand ma misc de colo colo. Pana acum nu am avut treaba dar in ultima saptamana parca trag plumb dupa mine. Si totusi cred ca va fi greu sa ma obisnuiesc acasa dupa 4 ani in care singura vacanta au fost zilele libere pentru nunta si mai ales sa ma despart de oamenii cu care lucrez , de care m-am atasat chiar daca uneori te mai scot din sarite :). Nu vreau sa ma intorc devreme la munca, vreau sa profit din plin de timpul pe care il am cu puiul meu de om, sa-l cunosc , sa ii invat placerile si neplacerile si mai ales sa ma cunoasca Si el. Stiu ca or sa fie momente de plictiseala, momente in care o sa ma simt prinsa ca intr-o cusca sau inutila dar cred ca daca sunt constienta de ce ar putea aparea le voi putea asimila mai usor si sigur gangureala , rasul copilului meu vor fi cel mai bun antidot si tot ce o sa am nevoie pentru a nu ma indoi de alegerea facuta.
Comentarii