ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Astazi suntem in asteptarea zile de maine cand mergem la un control de rutina ...dupa ce in urma cu 2 saptamani am facut a n-a ecografie si ma gandeam la o intalnire de la inceput de ianuarie cu fetele , cand bebe era doar o banuiala si una dintre fete era spre sfarsitul sarcinii. Vorbeam toate despre bebelusa ei, patuturi, fundite, rochite ( acum e mamica unei bonboane cu niste falcute de-ti vine sa le mananci - Anisia Maria) dar si despre nenumaratele analize, controale, teste facute in timpul sarcinii. Eu, convinsa peste masura, fara vreo portita in opinii spuneam ca mi se par inutile unele dintre ele, motive ale medicilor de a te pune pe drumuri si cheltuieli si daca totul merge bine de ce sa cauti probleme acolo unde nu sunt. Asta pana am facut dublul test si bebe meu avea un risc de sindrom Down de 1: 50 cu ecografia atasata fara nici macar o problema aparenta. In acelasi timp am schimbat medicul ce urmarea sarcina pemtru ca optiunea lui a fost intreruperea, asta nu inainte de a ne baga intr-un "conclav" de colegi de-ai lui care ne spuneau sa intrerupem dar trebuie sa facem panorama care este 99 % sigura ca sa aiba acoperire . Cuvantul "intrerupere"spus cu asa usurinta, nici o alta indrumare de parca am fi fost numere nu oameni si lipsa de umanitate fata de fiinta dinauntru ne-au daramat pur si simplu. Cum puteau vorbi cu atata usurinta despre uciderea unui copilas, cum ni se putea intampla asta cand mereu am avut grija sa nu raman insarcinata inainte de a-mi dori un copil tocmai pentru a nu-mi pune vreodata intrebarea daca sa intrerup sau nu - intrebari la care nu gaseam nici un raspuns viabil.Totul de la un test cu cacarcter orientativ, statistic. Bineinteles, urmatorul pas a fost sa cerem a doua ...si a treia parere, ocazie cu care am aflat ca panorama este intradevar sigura ( si ingrozitor de scumpa - 3000 lei) dar care inca nu este recunoscuta in legislatia medicinei fetale(nu am facut-o pana la urma). Am facut pasi mici si siguri mai departe, alaturi de medicul la care suntem acum, intre timp s-a infirmat riscul si bebe creste pe zi ce trece.Astazi implineste 26 saptamani si nu pot decat sa fiu recunoscatoare pentru multitudinea de teste si ecografii pe care le-am facut intre timp dar care ne-au permis sa visam mai departe si sa asteptam ziua in care ne vom intalni "minunea" ( asa l-a numit domnul doctor care ne-a facut ecografiile morfologice si care continua sa ii spuna asa de cate ori ne vede). Intradevar, este obositor sa stam mereu pe drumuri, stresant sa ne gandim daca si de data asta este bine dar avem alaturi medici care sunt oameni inainte de toate si care ii respecta viata chiar daca inca este in burtica.O lectie invatata pentru mine - oricate teste sunt necesare, fie ca mi se par inutile fie ca nu o sa le fac numai sa stiu ca la capat de drum o sa-mi tin copilasul in brate. Am scris cam multe randuri dar tristetea imapartita se micsoreaza si bucuria se multiplica . :)
Comentarii