ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Prima data cand scriu intr-un jurnal ....si mai ales e prima data cand spun deschis ce gandesc, ce simt despre perioada prin care trecem eu , taticul in devenire si prin noi "uriasul"din burtica. Ii spun "uriasul meu" pentru ca la fiecare ecografie facuta medicul ne-a spus ca e mare, lung si gras pentru varsta lui. Astazi are 25 de saptamani deja care nici nu stiu cand au trecut si pe zi ce trece isi face simtita prezenta din ce in ce mai tare, e un omulet deja, un sufletel ce asteapta sa cunoasca lumea. Inca ma mai sperie gandul ca inauntrul meu creste o fiinta de care sunt responsabila, care depinde de mine si care o sa depinda mult timp de acum acolo. In acelasi timp tresar de emotii cand "boxeaza" si incep o mie de ganduri despre cum o sa fie , ce o sa ii placa , cum o sa arate, cum o sa il ajut sa-si modeleze personalitatea, daca o sa am puterea sa ofer tot ce are nevoie , daca o sa stiu ca binele pentru el nu e neaparat binele pe care il vad eu.Uneori ma gandesc daca gresesc cand imi pun atatea intrebari, daca si celelalte mamici au gandit la fel , daca pentru ele a fost mai usor emotional.
Comentarii