ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Viata nu mereu dreapta.
Tot mai multor parinti le este efectiv teama sa nu isi supere copilul, de aceea sunt gata sa renunte la reguli adoptate pentru binele familiei. Frustrarea si supararea sunt insa normale, iar copilul are de invatat si din acest tip de experiente negative.
Nu spunem ca trebuie sa ne dam silinta sa ne suparam copilul..! dar daca intr-o zi de scoala doreste sa se culce la ora 23 in loc de 21 pentru a urmari un film care oricum nu e pentru varsta lui, ar fi bine sa optezi sa respectati regula legata de ora de culcare in zilele saptamanii.
In ultima vreme a existat tendinta de a confunda disciplina cu militaria, abuzul, violenta fizica sau verbala indreptate impotriva copilului. Nimic mai fals! Disciplina inseamna de fapt o serie de reguli interne ale familiei, pe care membrii familiei le respecta pentru linistea si fericirea tuturor. La origine, cuvantul inseamna „a invata”!
In orice familie exista reguli. Problema este ca responsabili cu respectarea regulilor sunt doi adulti care, inevitabil, au stiluri diferite de educatie si de a impune disciplina.
Copiii mici accepta usor reguli care le-au fost explicate si care sunt respectate mereu, dar pot avea probleme in a intelege de ce unele exceptii sunt permise sau nu, de ce o regula poate fi incalcata la un moment dat dar nu si in alt moment.
Desi nu suntem adeptii unei discipline stricte si inflexibile, ba din contra, sustinem parentajul sensibil si orientat catre nevoile copilului, necesitatea constantei in ceea ce priveste educatia si disciplina copilului este indiscutabila.
Nu exista copii rai, doar comportamente urate.
Orice face copilul tau, evita sa il etichetezi, eticheteaza comportamentul. Atunci cand ii smulge jucaria din mana altui copil, nu ii spune „Esti rau, obraznic, egoist”. Spune-i „Nu e frumos sa ii iei jucaria din mana!”.
Daca unui copil i se repeta de destule ori ca este rau sau obraznic, va ajunge sa o creada el insusi si sa se comporte conform etichetei care i-a fost puse.
Nu ii spune copilului ce nu are voie sa faca. Spune-i cum ar trebui sa procedeze!
Daca ii spui unui copil „NU lovi!” nu ii oferi de fapt nici o alternatva. Un copil loveste pentru ca nu stie ce altceva sa faca, si nu il ajuti nicicum interzicandu-i pur si simplu asta. Spune-i „Foloseste cuvinte!” sau „Cere frumos!”.
Daca incidentul s-a petrecut deja, desigur ca trebuie sa il discuti. Ii vei spune „NU e frumos sa iti lovesti prietenii”, dar vei adauga „...pentru ca ii doare si ii ranesti”, dupa care vei oferi alternativa acceptabila.
Da dovada de empatie si respect, dar nu uita sa fii ferm.
De fiecare data, copiii au o explicatie pentru ceea ce au facut. Au lovit pentru ca celalalt copil nu a vrut sa se joace impreuna. Este adevarat, e frumos sa te joci impreuna cu alti copii, dar daca ei nu vor sa faca asta, nu ii lovesti. Te inteleg ca iti doreai foarte mult jucaria aceea, dar nu e bine sa lovesti.
Ofera alternative.
Ai ranit-o pe prietena ta, si acum sufera. Ar fi frumos sa o facem sa se simta mai bine. Vrei sa iti ceri scuze, sau sa ii dai o imbratisare? E important ca in momentele de suparare si frustrare sa ii oferi copilului sansa sa simta ca este intr-o oarecare masura stapan pe alegerile sale, oferindu-i alternative.
Regulile trebuie sa fie exprimate clar si intelese.
Copiii au un talent aparte sa gaseasca portite pe care sa evadeze din limitarile regulilor. Ceea ce tu privesti ca pe o relaxare a regulii, pentru copil poate parea o renuntare totala la regula respectiva. De aceea, este important ca schimbarea unei reguli sa se faca dupa o discutie prealabila cu cel mic, in care sa te asiguri ca a inteles exact despre ce e vorba
Comentarii