Salut toti parintii care citesc aceste randuri! Ii salut si sper ca mesajele ce le voi scrie sa devina o incurajare, un motiv de optimism pentru toti!
Sa incepem, asadar, cu inceputul!
Cand doi adulti pornesc pe drumul vietii de familie, de cele mai multe ori se gandesc si la copii. Asa am fost si noi, eu si sotul meu. Ca noi, sunt multi! Oameni mari, asezati la casa lor, asezati profesional, gandindu-ne, acum, la ce ramane in urma noastra. Mult ne-am dorit un pui de om! Mult, mult! Si timpul a inceput sa treaca, iar ingrijorarile noastre cresteau odata cu trecerea sa ... De ce bebe nu vine? Unde gresim? De ce e atat de greu pentru unii oameni sa devina parinti?
Ce a urmat? Ani de framantari, de griji mari, de disperare, de cautari de raspunsuri, de informare, de cheltuieli uriase, de stres...
In al cincilea an, cand deja aveam unele raspunsuri la intrebarile noastre, am stabilit impreuna cu doi medici grozavi cum sa abordam medical situatia, apoi ne-am incarcat cu optimism si...am continuat sa speram, simtind, parca, luna noastra norocoasa! Si asa a fost!
Intr-o frumoasa zi de iunie, luna copiilor, am avut cele doua liniute mult asteptate si am stiut ca de data asta va fi bine! Si a fost! A fost greu, dar, in februarie 2019, ne strangeam in brate prima noastra minune, fiica noastra!
Am incercat si atunci sa scriu un jurnal de sarcina, dar emotiile si fricile m-au coplesit. Acum regret, asadar, de data aceasta, imi impun sa fiu consecventa!
De data aceasta, am sa descriu a doua noastra minune, asa cum ar fi trebuit sa fac si cu prima!
Minunea noastra mica este o luptatoare si o invingatoare! Este dovada ca lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin!
Aveam deja o fiica. Deja trecusera cateva luni de cand ne gandeam cat de frumos ar fi sa aiba o surioara. Desi ne doream enorm acest lucru, nu ne asteptam sa se si intample. Avand experienta primului copil, ni se parea aproape imposibila o noua minune!
Si totusi, la o saptamana dupa ce prima fiica a implinit doi ani, am simtit ca sunt insarcinata: eram extrem de somnoroasa si oboseam din orice.
De Ziua Indragostitilor am avut din nou test cu doua liniute! Nu ne venea sa credem ca se putea trai aceasta bucurie fara pumni intregi de pastile pe care sa le inghit, fara injectii in burta, fara monitorizari! A fost o zi minunata! O veste minunata! O situatie minunata!
Ce a urmat? Cum ce? Minunea a continuat, dar despre ea, in mesajele viitoare!
Comentarii