As putea sa pastreze lucrurile astea pentru mine si atunci s-ar putea numi secrete. Dar le impartasesc si atunci nu mai sunt:)
Ceasul meu de 'mama' a ticait tarziu. Nu ma simteam pregatita, nu ma refer financiar. Pur si simplu nu simteam nevoia. Ma simteam tare bine asa, fara 'obligatii. Mai apoi m-am gandit eu ca ceva-ceva lipseste. Si atunci am inceput sa observ in jurul meu copii, mamici gravide, jucarii si carucioare. Si am zis da - maternitatii. Ei, dar cum soscoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a trebuit sa astept pana cand cel de sus l-a trimis, astfel ca la 37.6 ani se nastea primul copil. Hotarasem si pentru al doilea. Dar anii au trecut si eu m-am ...trecut.... Si iata-ma la peste 43 de ani, insarcinata.
Ei, si aici ar interveni secretele... As putea sa marturisesc ca mi-a fost si-mi este usor, ca urlu de fericire, ca totul e roz, ca sarcina trebuie sa ma transforme intr-o femeie implinita, plina de viata, cu alte cuvinte sa stralucesc. Ei bine, nimic din toate acestea nu mi s-au perindat prin minte. Primele 4 luni am suferit de disgravidie si nu mi-am putut inchipui ca starea de rau poate sa tina atatea luni, fara o secunde de pauza. Am plans mult, foarte mult, am suferitg enorm si nu mi-e rusine s-o spun ca , daca cineva mi-ar fi spus prin ce voi trece, probabil n-as fi facut pasul. Da, asa am gandit atunci, eu cred cae omenesc sa fi doborat la un moment dat.
Daca cu timpul starea de disgravidie s-a mai atenuat, au inceput si alte afectiuni sa se manifeste extrem de pregnant si asta datorita varstei: sindromul tunelului carpian cu maini amortite si dureroase, dureri de oase si picioare, oboseala cronica, sufocare si multe altele. Da, mi-a fost si-mi este greu. Reusesc sa fiu fericita in anumite momente gandindu-ma ca el EXISTA si traieste prin mine, dar niciodata n-am sa neg ca am trecut prin momente grele, atat fizic cat si psihic.
Comentarii