Experienta sarcinii este in mod cert un lucru foarte personal si diferit de la o persoana la alta. Eu sunt una dintre norocoasele care nu au avut prea multe neplaceri fizice si sper ca asta sa aduca o unda de optimism acelora dintre voi care planuiesc sa aiba un copil, nu trebuie sa va fie rau, poate trageti si voi acelasi pai norocos ca mine si va veti simti ok in primul trimestru. A fost totusi o perioada cu multe schimbari si solicitanta mai degraba psihic, lucru care s-a vazut la vremea respectiva la serviciu si acasa, pentru ca nu m-am mai putut implica asa cum imi placea sa o fac inainte.
Acum însa, pe ultima 100 de metri, a venit momentul sa va povestesc cum a fost sarcina pentru mine. Imi place sa spun ca sarcina este o experienta personala. Stiu ca suna usor stupid – ”Sarcina: o experienta personala”. Cum ar putea sa nu fie o experienta personala? Ei bine… când esti însarcinata nu ti se mai pare asa de personala treaba pentru ca lumea, în general, din dorinta de a te ajuta sau de a fi alaturi de tine, începe sa îti dea tot felul de sfaturi. Si majoritatea sunt bine intentionate – de panicati facem abstractie de data aceasta. Dar problema este ca fiecare sarcina este diferita. Exista elemente comune, nu zic nu, dar asa cum fiecare femeie este unica si irepetabila si speciala în felul sau, asa este si fiecare sarcina.
De exemplu, în cazul meu, sarcina a fost una destul de usoara pâna acum. În primul trimestru m-am simtit destul de bine. Nu am simtit ca mor. Nu mi-a fost foarte rau. Nu am prea avut pofta de mâncare, dar nici nu am eliminat mâncare pe unde a intrat (daca întelegeti ce vreau sa spun). Doar am dormit. Mult. Extrem de mult. Câte 3-4 ore pe zi si 8-9 ore pe noapte. Am dormit cât nu am dormit în toata viata mea. Si nu cred ca voi mai dormi vreodata atât de mult. Am dormit cu sau fara cafea. Am dormit unde m-ai pus. Si nu a fost genul acela de somn pe care îl poti ignora linistit. Nici vorba. A fost genul acela de somn în care efectiv nu puteam tine ochii deschisi.
Ce m-a ajutat in primul trimestru de sarcina?
- un medic in care am incredere. Alegerea lui si a locului in care urmeaza sa nasc a fost motiv de multe ore de somn pierdute.
- somnul, cat de mult si cand simteam nevoia. Mi se intampla sa nu dorm prea bine noaptea, asa ca oricand simteam nevoia sa dorm pe parcursul zilei si puteam, lasam totul si ma culcam.
- mancare multa, buna si variata; Am incercat la inceput un regim foarte sanatos, insa in scurt timp aversiunea fata de alimentele respective mi-a provocat greturi si arsuri, asa ca am inceput sa mananc normal, minimizand pe cat posibil excesele. Daca imi trebuiau cartofi prajiti, puneam o salata alaturi. Daca aveam chef sa mananc junk food, incercam sa mananc o portie mica si mai rar. Am tot simtit nevoia sa mananc alimente bogate in glucide, paine, paste, pizza, si asa am sesizat consumurile crescute ale organismului.
- apa cat de multa, nevoia de apa a crescut mult inca din primele saptamani de sarcina.
- fructele mi-au satisfacut nevoia de dulce, nu simteam nevoia sa mananc dulciuri (nu ca inainte de sarcina, cel putin), dar am mancat multe, multe fructe si cred ca asta a ajutat organismul din multe puncte de vedere, de la aportul de vitamine pana la prevenirea constipatiei (stiu, stiu, TMI, dar daca ati avut vreodata o conversatie sincera si deschisa cu o gravida apropiata voua probabil ati aflat ca e una din problemele care pot surveni in sarcina din cauza schimbarilor hormonale.
- filmele, cartile, serialele, orice imi tinea mintea ocupata si ma oprea de la numarat ore, zile, saptamani.
- aplicatiile de evolutie a sarcinii, din care citeam sfaturile zilnice si urmaream evolutia saptamanala. Ma entuziasma orice celula care-i crestea si faptul ca aceea era cam singura conexiune cu bebelusul in plina formare, dar pe care nu il simteam inca. Am folosit la inceput Pregnancy+, dar e gratuita doar pentru primul trimestru, si am ramas cu What To Expect, care mi se pare tare faina, cu poze, animatii si explicatii multe, sfaturi care se updateaza zilnic. Animatiile in special m-au facut sa constientizez si sa vizualizez mai bine procesul de formare si bebelusul care tot crestea in burta mea – chestie pe care altfel ti-e mai greu sa o vizualizezi.
- sa ma tin deoparte de forumurile de pe Internet. Ce am citit pe net au fost fie articole bine documentate, fie postarile din aplicatie. Orice as fi citit pe forumuri cred ca mi-ar fi facut mai mult rau decat bine, m-ar fi nelinistit si speriat.
- sa nu pun presiune pe mine- m-au stresat mai multe chestii, de la regimul alimentar, alegerea medicului pana la momentul la care urma sa dezvaluim sarcina celor din jur. Cu medicul m-am documentat cat de bine am putut si mi-am zis, in final, ca de nu imi va placea ceva, il voi schimba si pe timpul sarcinii daca e nevoie. Cu mancarea la fel, am observat ca ma face sa ma simt bine si cate o porcarioara din cand in cand si am concluzionat ca sigur stresul pentru copil e mai mare daca eu sunt in permanenta stresata de ce mananc decat daca mananc ocazional o tampenie. Iar cu anuntarea sarcinii am decis ca am nevoie de timp si am inceput cu familia, dupa prima ecografie , insistand ca nu vreau sa spuna mai departe rudelor sau prietenilor. Cand am fost pregatiti sa mai anuntam pe cate cineva, am facut-o, baby steps in afara zonei de confort.
- ecografiile. Am norocul unei situatii financiare care mi-a permis sa merg la un cabinet particular, unde mi s-au facut ecografii de cate ori a fost nevoie si asta m-a ajutat mult.
Cam asta a fost primul trimestru de sarcina pentru mine. Sper sa va ajute informatiile si experienta mea, daca sunteti insarcinate sau planuiti sa aveti un copilas!
Comentarii