ziua 15-dupa venirea lui bebe.
bebe a venit luni, 23 decembrie 2013.
cu o zi inainte am fost la control si doamna dr a zis ca daca nu se intampla nimic pana luni dimineata, ne internam , sa incercam declansarea. duminica eram deja in saptamana 40 si 5 zile.
luni dimineata era liniste pe plantatie. am vorbit cu doamna dr si a zis sa ne terminam treaba acasa si sa venim la spital, ca ne asteapta medicul de garda.
asa ca mami s-a apucat sa ii spuna lui tati sa stranga rufele de afara, sa puna bagajul la usa, sa verifice ca avem actele la noi, si intre timp mami a intrat la dus. unde a cazut dopul!!!! asa ca am sunat dr iar si a zis ca e bine, ca suntem pe drumul cel bun.
asta era dimineata la 9 si un pic.
am anuntat familia ca plecam spre spital, si asa am aflat ca toate semnele de declansare ale travaliului au fost preluate de cei din familie. sora mea cea mare facea curatenie in casa, scurta perdelele, si tati se ducea des la baie .
mami nu avea semne de incepere a travaliului :D
am fost si la posta dupa colete noastre, si am ajuns la ora 13 la spital, unde toti ne asteptau, si ne tot intrebau de unde venim de a durat atat.
am fost branulata, si au inceput perfuziile. bebe nu mai avea mult lichid, si am convenit cu dr sa facem tot ce trebuie ca sa mearga travaliul si nasterea cat mai lin.
spre surprinderea noastra, totul a mers destul de repede si la ora 19.05 , dupa 6 impingeri-numarate de sotul meu- a venit pe lume voinicul nostru.
cu 4520 gr si 54,5 cm bebelul nostru o facut senzatie in maternitate, si mami a devenit eroina lui tati.
foarte mult m-a ajutat sprijinul lui tati care respira cu mine pe fiecare contractie, si care mi-a fost alaturi, avand grija sa decurga totul asa cum am stabilit si cu bebe.
primul contact cu bebe a fost minunat. l-am pus la san si a supt pentru prima oara ca si cum asta facea de mult. eu banuiesc ca bebe a citit manualul de instructiuni din burtica, de a stiut el sa iasa repede, sa se mufeze la san cu dexteritate, si sa absoarba toata dragostea noastra de parinti.
impresiile noatre despre travaliu? a mers destul de repede. contractiile de inceput erau usoare, si cele de pe final au fost mai dureroase, insa ma programasem din timpl sarcinii sa suport durerea-nu avea cum sa fie mai intensa decat puteam suporta- si m-au ajutat exercitiile de respirat (invatate de la Lamaze) si diferitele pozitii in care imi tineam picioarele.
ce ne doream noi sa se intample, nasterea in apa, plimbatul sau saritul pe minge, nu s-au mai petrecut pentru ca eram legata de perfuzie si monotorizam si BCF.
insa -aici cred ca multe mamici o sa se uite crucis- a fost mai usor decat ma asteptam!!!
nu aruncati cu pietre, eu cred cu tarie ca vizualizarea intregului procesul , faptul ca mi-am spus ca nu o sa dureze mult, si ca o sa fie atat cat pot suporta, m-au ajutat sa trec cat mai usor prin experienta aceasta. toate sedintele din cursul Lamaze, ne-au inlaturat toate temerile, si ne-au facut sa avem incredere in instinctele noastre. toate acestea au contribuit la increderea in noi si in capacitatea noastra de a trece cat mai bine prin aceasta exprerienta.
acum mami si tati iubesc si mai mult puisorul activist si voinic, si ce e mai frumos, si primim dragoste multa de la bebelusul nostru care creste vazand cu ochii, si cu care avem impresia ca suntem impreuna de cand mami si tati s-au cunoscut. si nu mai stim cum am putut sa traim pana acum fara iubirea noastra mica.
Comentarii