30.07.2014
Dragul meu,
Nici nu stiu cu ce sa incep. Ieri s-a facut 1 luna de cand am aflat de existenta ta si astazi este prima zi in care scriu, desi stai linistit, mami a vb si s a gandit in fiecare zi la tine.
Cand am aflat cert de existenta ta, recunosc, nu am fost prea incantata. Am plans, mi am facut milioane de griji (inca am destule) si chiar l am amenintat pe tati. Nu stiu exact de ce am reactionat asa, pt ca in sinea mea am stiut tot timpul. Nu ti pot descrie in cuvinte... doar am stiut! Am plans si in zilele care au urmat, pana cand am aflat ca voi putea sta cu tine acasa 2 ani, grija mea nr. 2 ( grija mea principala este sa fii tu, bobocelul meu, in regula).
Bunicii tai inca nu stiu, de asta imi este iarasi frica (bunica din partea mamicii este cam... exagerata, mi e tare frica de reactia ei).
Ieri am fost cu tati la plimbare si ghici ce.... ti am luat primul ta cadou! Probabil stii asta deja. Tati s a jucat cu broscutele pe burta mea, crede ca v ati jucat impreuna.
Iti mai spun si maine ce simt, ce am simtit... deocamdata, Mami te iubeste!
Comentarii