Bloguri

Jurnal de sarcina

Cel mai frumos cadou

  • 22 august 2020 

    Ziua aceasta nu e cu nimic mai specială pentru alții. Pentru mine, însă, este și va fi pentru tot restul vieții. 

    M-am trezit fericită la gândul că voi fi răsfățată, așa cum sunt în fiecare an de ziua mea. Am hotărât că merită să serbez împlinirea celor 26 de ani alături de părinții mei. Pregătisem totul în detaliu: baloane colorate, tortul cel mai frumos decorat și șampanie. Cu toate astea, am pornit la drum cu o ușoară stare de nelinște. 

    Aflasem de o săptâmână deja că sunt însărcinată, dar am decis împreună cu soțul meu că o perioadă vom păstra secretul doar pentru noi. Totul decurgea minunat, așteptam venirea câtorva invitați până când ... o pată maronie m-a făcut să clachez. 

    Trecusem deja prin pierderea unei sarcini, așa că nimic nu mă făcea să cred că nu urmează același episod tragic. La fiecare 10 minute, mă ascundeam în baie, pentru a nu le da celorlalți nimic de bănuit. Pentru că scurgerea nu se oprea, iar starea mea psihică se înrăutățea, am decis să o anunț pe mama despre ceea mi se întamplă. 

    O anunțasem deja pe doamna doctor și mi-a recomandat o vizită urgentă la medic. După plecarea invitaților, am decis să ne întoarcem în Brașov pentru un control. 

    N-am fi luat așa greu decizia de a face cale întoarsă, dacă distanța nu era așa mare. Deși nu-mi place să conduc, am fost nevoită să o fac pentru 2 ore.

    Nu știu cum, dar am reușit în cele din urmă să ajung la camera de gardă. Tremurând și plângând în hohote, am explicat medicului ceea ce se întâmplase. Cu blândețe și calmitate în glas, dumnealui a reușit să mă liniștească.

    A urmat imediat consultul. Simțeam că respirația aproape mi se oprise și așteptam tăcută orice cuvânt sau gest. Temerile, tristețea și toată durerea s-au transformat în 2 secunde într-o explozie de fericire. Medicul mă anunța că totul e bine cu bebelușul meu. Era 23:58, cu 2 minute înainte ca ziua mea să se încheie, când puternicul meu a decis să-mi facă cel mai frumos cadou: bătăile inimii lui. 

    Am simțit atunci că universul a făcut în așa fel încât să înțeleg că pierderea anterioară a fost doar un episod trist ce nu se va mai repeta, că puiul meu e un luptător și că își dorește să apară, 8 luni mai târziu, pe lume. 

    La 26 de ani, am primit cea mai zdravănă lecție: nimic nu e întâmplător...


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Ce conține Geanta Bebelușului

    Sâmbătă am primit Gentuța Bebelușului și revin astăzi cu un mic “unboxing”. O să încep chiar cu gentuța, care mi se pare suficient de încăpătoare, bine compartimentată ș...
  • Alimentația în timpul sarcinii

             Pentru că înainte de a rămâne însărcinată, dieta Rina a făcut mult timp parte din stilul meu de viață, am decis să preiau de acolo câteva prin...
  • Săptămâna 30

    Puiul meu, Astăzi am mers să văd ce faci. Sunt așa fericită că totul e bine. Am aflat că ești chiar mai măricel și ai 1,5 kg. Mami e și ea bine: lichidul e în cantitatea normală, iar tensiunea ...
  • Când și cum l-am simțit pe bebe

    Chiar la împlinirea a 16 săptămâni, am simțit cum ceva se schimbă în interiorul meu. Experimentând ulterior tot felul de mișcări, nu știu dacă atunci l-am simțit prima oară pe ...
  • Cumpărături pentru mami și bebe

    Deși sunt doar în săptămâna 29 de sarcină, am decis ca ușor-ușor să mă pregătesc pentru venirea lui bebe (nerăbdarea își spune cuvântul). Am cumpărat deja mare parte din lucrur...

Din aceeasi categorie...