Bloguri

Jurnal de sarcina

Cel mai frumos cadou

  • 22 august 2020 

    Ziua aceasta nu e cu nimic mai speciala pentru altii. Pentru mine, însa, este si va fi pentru tot restul vietii. 

    M-am trezit fericita la gândul ca voi fi rasfatata, asa cum sunt în fiecare an de ziua mea. Am hotarât ca merita sa serbez împlinirea celor 26 de ani alaturi de parintii mei. Pregatisem totul în detaliu: baloane colorate, tortul cel mai frumos decorat si sampanie. Cu toate astea, am pornit la drum cu o usoara stare de nelinste. 

    Aflasem de o saptâmâna deja ca sunt însarcinata, dar am decis împreuna cu sotul meu ca o perioada vom pastra secretul doar pentru noi. Totul decurgea minunat, asteptam venirea câtorva invitati pâna când ... o pata maronie m-a facut sa clachez. 

    Trecusem deja prin pierderea unei sarcini, asa ca nimic nu ma facea sa cred ca nu urmeaza acelasi episod tragic. La fiecare 10 minute, ma ascundeam în baie, pentru a nu le da celorlalti nimic de banuit. Pentru ca scurgerea nu se oprea, iar starea mea psihica se înrautatea, am decis sa o anunt pe mama despre ceea mi se întampla. 

    O anuntasem deja pe doamna doctor si mi-a recomandat o vizita urgenta la medic. Dupa plecarea invitatilor, am decis sa ne întoarcem în Brasov pentru un control. 

    N-am fi luat asa greu decizia de a face cale întoarsa, daca distanta nu era asa mare. Desi nu-mi place sa conduc, am fost nevoita sa o fac pentru 2 ore.

    Nu stiu cum, dar am reusit în cele din urma sa ajung la camera de garda. Tremurând si plângând în hohote, am explicat medicului ceea ce se întâmplase. Cu blândete si calmitate în glas, dumnealui a reusit sa ma linisteasca.

    A urmat imediat consultul. Simteam ca respiratia aproape mi se oprise si asteptam tacuta orice cuvânt sau gest. Temerile, tristetea si toata durerea s-au transformat în 2 secunde într-o explozie de fericire. Medicul ma anunta ca totul e bine cu bebelusul meu. Era 23:58, cu 2 minute înainte ca ziua mea sa se încheie, când puternicul meu a decis sa-mi faca cel mai frumos cadou: bataile inimii lui. 

    Am simtit atunci ca universul a facut în asa fel încât sa înteleg ca pierderea anterioara a fost doar un episod trist ce nu se va mai repeta, ca puiul meu e un luptator si ca îsi doreste sa apara, 8 luni mai târziu, pe lume. 

    La 26 de ani, am primit cea mai zdravana lectie: nimic nu e întâmplator...


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Ce contine Geanta Bebelusului

    Sâmbata am primit Gentuta Bebelusului si revin astazi cu un mic “unboxing”. O sa încep chiar cu gentuta, care mi se pare suficient de încapatoare, bine compartimentata s...
  • Alimentatia in timpul sarcinii

             Pentru ca înainte de a ramâne însarcinata, dieta Rina a facut mult timp parte din stilul meu de viata, am decis sa preiau de acolo câteva prin...
  • Saptamana 30

    Puiul meu, Astazi am mers sa vad ce faci. Sunt asa fericita ca totul e bine. Am aflat ca esti chiar mai maricel si ai 1,5 kg. Mami e si ea bine: lichidul e în cantitatea normala, iar tensiunea ...
  • Cand si cum l-am simtit pe bebe

    Chiar la împlinirea a 16 saptamâni, am simtit cum ceva se schimba în interiorul meu. Experimentând ulterior tot felul de miscari, nu stiu daca atunci l-am simtit prima oara pe ...
  • Cumparaturi pentru mami si bebe

    Desi sunt doar în saptamâna 29 de sarcina, am decis ca usor-usor sa ma pregatesc pentru venirea lui bebe (nerabdarea îsi spune cuvântul). Am cumparat deja mare parte din lucrur...

Din aceeasi categorie...