Stiu ca nu mai e mult. Mi-am propus sa scriu periodic in jurnalul de sarcina, dar nu exista o frecventa anume cu care sa reusesc sa ma mobilizez. Bebelusule din burtica, mami inca are multe pe cap. Te astept cu atata drag, dar mai am putina treaba. Dintre fratiori, cel mic si urlacios este cel mai nerabdator sa vii pe lume, sa vada cum o sa fie. Eu stiu ca o sa fie bine, ca o sa te tin curand in brate, ca vom depasi tot ce e greu impreuna noi doi si restul familiei (care e destul de mare si agitata, o sa vezi). Trebuie sa spun ca e greu. Am energie pentru mai multi oameni, dar puterile organismului meu sunt limitate. Vineri m-am prabusit pur si simplu, dupa o saptamana de lucru si invatat. Sambata aveam un examen greu si am stat si peste noapte, spre dimineata sa invat. Am crezut ca nu mai ajung nicaieri de dureri de burtica si de belele. Noroc ca dupa-amiaza am reusit sa ma odihnesc si sa ma refac. Ieri dimineata am fost mult mai bine, asa ca mi-am facut de cap...........Am inceput ziua la 6 cu invatat, apoi la 8 micul-dejun, la 10 eram la Biserica unde am stat mai mult in picioare, iar la 12 am plecat spre oras unde copiii aveau repetitii pentru un spectacol, iar eu aveam un examen incepand cu ora 2. Totul in grafic, la 15.30 eram la cealalta bunica a ta, pe care o vizitam de obicei duminica. Problema e ca dupa ora 16, iar m-am ofilit si da-i cu dureri atroce. Drumul spre casa a fost un cosmar. 40 de minute de jale si durere de-mi venea sa sar din masina. Asa ca dupa 10 ore de agitatie, m-am repauzat. Se pare ca a fost prea mult. Acum zac, desi in 30 de minute trebuie sa ajung la munca, iar dupa-amiaza in oras. Incerc sa ma conserv pentru ce urmeaza....
Comentarii