Al doilea viscol anul asta! Mi-e si teama sa ma gandesc ce va fi pana in martie cand trebuie sa nasc.
Si noi traim in varful unui deal in mijlocul campiei, unde si vara bate vantul! E frumos, de ce sa nu recunosc, dar e asa, un pic "extrem". As fi preferat o iarna mai blanda, mai fara zapada. Dar cum nu alegem noi, ramane sa ne descurcam cum putem.
Iar am o stare de tristete. Nu e o tristete blegoasa, ci mai degraba una ce amesteca o urma de panica si teama cu putina furie, revolta (pe mine, evident) si o grija generalizata pentru TOT. Tot ce nu pot controla si stapani, ma ingrozeste. Realizez rarautz ca e a 4-a sarcina si nastere, dar si eu si lumea ne comportam de parca n-as naste in 6 saptamani si de parca alea 6 saptamani ar fi 6 luni. E ciudat. O zi trece ori in mersul la munca si apoi incercarea de a ma remonta, incalzi, odihni ca sa fiu fresh pentru kids, joaca, teme si treburi, ori trece cu alte si alte lucruri marunte ce numai legatura cu starea mea speciala nu au. Mi-e teama. Mi-e frica. Vreau sa treaca sa ma trezesc in martie cu tine in brate, bebelusul meu! Mi-e frica de taiere.......De cum o sa fie cand o sa te vad. Mi-e groaza ca inghit atatea medicamente. Ca sa nu vorbim de injectii si ovule. Cu toate fac si ca si cu nastearea: ignor situatia. Astazi dimineata am vazut gravidele duse cu senilatele la spitale, situatii critice......Si noi ajungem greu la spital! Am si fost inzapeziti pana ieri dupa masa. Nu ceva exotic, dar nu stii niciodata cand se poate intampla ceva. Eram insarcinata cu fratiorul tau mai mic. Si la prima consultatie doctorul mi-a zis ca in orice moment trebuie sa fiu la o distanta de maxim 30 de minute de spital, altfel murim amandoi. Nu a fost asa! Nu a mers nimic rau. Am nascut in august. Dar acum e iarna si eu sunt la al 4-lea copil. Fratii tai asteapta momentul cu griji. Le e frica pentru mine, cred. Abia astept sa fii printre noi. E distractiv.
Comentarii